Bună dimineața stimați cititori, vă spunem Afdam și … Cfaim, corespondenți de politică internă și internațională … ai Agenției de Știri Tsev Dron Ed Atezag și ne bucurăm că ne putem afla și-n această dimineață împreună cu dumneavoastră într-o altă aventură prin istoria lumii. Afdame … ai fost martorul rescrierii unei istorii a omenirii, aflându-te pentru câteva săptămâni în legătură directă cu noi la Ierusalim, într-o aventură gazetărească … Da Cfaime am avut ocazia să transmit timp de câteva săptămâni evenimente interesante pentru evoluția tabloului geo – politic internațional, direct de la Ierusalim, un loc mult iubit, dar și detestat de oamenii tuturor timpurilor ( cum am mai menționat ) unde am avut ocazia să asist la un moment crucial pentru geo-politica internațională … mutarea Ambasadelor S.U.A. și României la Ierusalim. Am încercat să fac o retrospectivă istorico-biblică a ceea ce a însemnat și reprezintă actualul Ierusalim pentru Israelul zilelor noastre făcând o scurtă prezentare a poporului evreu, de la începuturile sale. Spuneam că în Ierusalimul mult iubit și încercat, a existat un loc unde până în anul 70 d. Hr. a bătut cu putere ”inima credinței” oricărui evreu, Templul, un loc al cărui cădere și ruină a reprezentat sfârșitul moral și spiritual al poporului evreu. Dacă cele două căderi ale Templului din Ierusalim din anii 586 î.Hr. și 70 d.Hr. șterg toate valorile existente și dau o lovitură de moarte evreului religios; pentru acest evreu frustrat având în conștiință rana de a i se fi furat însăși esența credinței în Unul Dumnezeu, un singur lucru mai rămăsese posibil – STRIGĂTUL – locul plângerii sale, fostul templu sacru, acum dărâmat și pângărit devenind ”Locul pur prin excelență în stare impură”. Gândește-te Cfaime că Templul reprezenta pentru evrei locul unde ei aduceau jertfe de curățire, de iertare, de mulțumire, de ispășire, căderea acestuia aducând automat și imposibilitatea de a mai împlini aceste ritualuri, esențiale pentru viața religioasă. În acest sens … putem vedea într-o lumină mai clară gestul evreului pripășit în întreaga lume de a ajunge măcar o dată-n viață la Ierusalim pentru a-și plânge nefericirea la Zidul Plângerii.
Dar să ne continuăm periplul istoric, ajungând în secolul XX, când în urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din anul 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU, Liga Arabă și organizațiile palestiniene respingând atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Astfel, șase state arabe au declanșat Războiul arabo-israelian din 1948, un interminabil conflict arabo-israelian având ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare” (cfr. wikipedia.org). Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949, teritoriul care ar fi trebuit, după hotărârea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinian, a fost, în cele din urmă împărțit între Israel și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul, în urma acordurilor de armistițiu încheiate în urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel – Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, – intrând în controlul Israelului.
Revenind în zilele noastre … cum vezi Afdame dinamica tensiunilor și criticile virulente lansate de președintele României, Klaus Iohannis, susținut de partidele de opoziție, față de decizia Guvernului Dăncilă de a muta Ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim?
Nu vreau să mă întind într-o analiză politică stufoasă și neproductivă. Tensiunile dintre lumea arabă și Israel au existat și vor mai exista probabil în continuare, datorită faptului că cei ”doi actori” au puterea de a împărți lumea internațională în zone de influență, în raport de interesele economico-financiare existente. Dincolo de toate acestea, e bine să înțelegem că orice națiune și orice popor are dreptul la autodeterminare, mai ales când acest popor are în spate o astfel de istorie culturală și spirituală. A refuza acest lucru și a considera că ”Guvernul, prin adoptarea memorandumului privind începerea procedurii de mutare a Ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, ar încălca „grav Constituţia României”, încălcându-se grav Constituţia României și dând cu piciorul la peste 30 de ani de politică externă. ( sursă adevărul.ro ) Întrebarea care s-ar putea pune ar fi următoarea: în ce fel mutarea Ambasadei României la Ierusalim ar încălca Constituția României și în ce fel această decizie s-ar situa în afara multor decizii ale ONU la care România e parte? Nu cumva nealinierea actualului guvern la hotărârile unora mai sus-puși din U. E. a condus la această încălcare gravă a Constituției României? Dar dincolo de toate, totuși să rămânem oameni … nu paiațe.
Valeriu Ioan