Se împlinesc 78 de ani de la Dictatul de la Viena, actul care a mutilat România



30 august 1940 a fost anul în care harta României a avut de suferit cum nimeni nu își putea imagina. Prin Dictatul de la Viena a fost desprins din teritoriul României o suprafață de 43.492 de kilometri pătrați cu o populație de 2.667.000 de locuitori dintre care 50,2% erau români, 37,1% maghiari și secui, ceilalți fiind germani, evrei și alte naționalități.

Ceea ce s-a întâmplat la Viena, în 29 şi 30 august 1940, este o demonstraţie de forţă în cunoscutul stil hitlerist. Delegaţia română, formată din Mihail Manoilescu, ministrul de Externe, şi dr. Valer Pop, diplomat, au început, la Viena, la 29 august, convorbiri cu Ribbentrop şi Ciano, ocazie cu care au constatat că, de fapt, nu fusese chemată pentru tratative ci pentru a lua act de o sentinţă deja hotărîtă, fără a putea spune măcar un simplu cuvînt, fără a-şi putea apăra dreptatea cauzei. În Memoriile sale, Manoilescu referindu-se la acest moment nota: „Ribbentrop i-a declarat lui Manoilescu – că nu este vorba de negocieri, ci de un arbitraj şi că guvernul român trebuie să decidă pînă la ora 10 seara dacă acceptă arbitrajul germano-italian cu privire la Transilvania, dacă nu vom fi atacaţi mîine de unguri şi de ruşi şi statul român va dispare de pe hartă”. Ciano a confirmat ameninţarea sovietică: „dacă nu acceptaţi „arbitrajul”, ocupăm imediat Moldova pînă la crestele Carpaţilor”, lăsînd să se înţeleagă că la 30 august România ar putea fi atacată de Ungaria şi de Rusia. În ziua de 30 august 1940, în „Salonul de Aur” al Palatului Belvedere din Viena, după ce ministrul german Paul Schmit a prezentat o hartă supervizată de Hitler, care, de fapt, trasa noile frontiere ale Transilvaniei mutilate, abia atunci delegaţia României a aflat măsura exactă a pierderilor suferite de ţara noastră. Consecinţele politice şi militare ale Dictatului de la Viena din 30 august 1940 constau în modificări teritorial-politice în pofida realităţilor etnico-demografice din Transilvania de Nord, cu tot cortegiul de suferinţe, daune şi nenorociri umane şi pierderi de bunuri materiale.


Teritoriul cedat, conform înţelegerii convenite, urma să fie predat în mod paşnic în 9 etape şi zone, pînă la 13 septembrie 1940, la miezul nopţii, pe măsura retragerii armatei române, iar primele trupe de ocupaţie ungare urmau să treacă frontiera în cursul dimineţii de 5 septembrie 1940. În aceste condiţii, la 5 septembrie 1940, armata şi autorităţile de ocupaţie ungare au început să cotropească teritoriul românesc obţinut prin Dictatul de la Viena. Ungaria a aruncat aici o putere militară cifrată la 300.000 de oameni, în afara poliţiei, jandarmeriei şi a altor forţe înarmate. Dincolo de caracterul demonstrativ menit a-i încuraja pe unguri şi a-i intimida pe români, înţelesul real al acestei desfăşurări de forţe cu totul disproporţionate a fost acela al unei adevărate expediţii de pedepsire a populaţiei româneşti din acest teritoriu.


Tot în ziua de 5 septembrie 1940, Horthy Miklós şi Pál Teleki, primul ministru al Ungariei, intră în Satu Mare în fruntea unei coloane a armatei ungare, într-un ceremonial întreţinut cu multă grijă. „Proclamaţia” citită la mitingul din centrul oraşului Satu Mare, organizat cu prilejul „eliberării” oraşului, cei doi „conducători” incită la acţiuni criminale, inumane împotriva populaţiei româneşti. Să cităm cîteva pasaje din Proclamaţie:

„Viteazul de Baia Mare, Horthy Miklós, guvernator Pál Teleki, au trecut frontiera de la Trianon. A sosit ora mult aşteptată de a scutura jugul greu şi puturos al românilor. Iată că putem călca din nou pe pămîntul sfînt al Ungariei de Vest şi al Ardealului. Acum, prin prezenţa noastră la Satu Mare, vă aducem noua libertate, fraţi unguri. V-aţi întors acasă, fraţilor, la mama voastră Ungaria. Aţi îndurat proba dispreţului din partea celui mai crunt duşman, românii. De acum înainte vom rămîne împreună pentru totdeauna, în Ardeal, pentru că aşa au dorit marii conducători Adolf Hitler şi Benito Mussolini…Duşmanii Ungariei – românii – trebuie suprimaţi prin toate mijloacele”.


În conformitate cu acest program de purificare etnică de sorginte fascistă, trupele ungare şi formaţiunile paramilitare răsărite ca din pămînt, se dedau la crime inimaginabile în teritoriul pe care urmau să-l ocupe, Transilvania de Nord, urmărind să extermine şi să elimine populaţia românească din această parte a ţării, în dorinţa de a schimba artificial raportul demografic în favoarea populaţiei maghiare, de a justifica eventuala permanentizare a acestui regim.

Patimile românilor din Ianculeşti – Declaraţiile tulburătoare ale  unui preot despre  Dictatul de la Viena
Localitatea Ianculeşti, una dintre cele mai frumoase aşezări româneşti de pe Frontiera de Vest a României, a fost desfiinţată în anul 1940 de ocupanţii fascisto-horthyşti. În judeţele Satu Mare, Sălaj şi Bihor s-au dezlănţuit asupra românilor şi a evreilor orori greu de imaginat. În primele ore ale zilei de 5 septembrie 1940, ţăranii români au fost măcelăriţi, în special cei care trăiau în localităţile Ianculeşti, Marna, Scărişoara Nouă, Horea, Lucăceni, Dacia, Paulean, Traian, Gelu, Baba Novac, Tiream şi altele.
Preotul Gheorghe Munteanu a lăsat o declaraţie tulburătoare în arhiva bisericii din Ianculeşti, arătând starea românilor din localitate după criminalul diktat nazisto-fascisto-horthyst de la Viena, din 30 august 1940.


„După cedarea Ardealului, eu şi familia mea, în baza ordinului Prea Sfinţitului Episcop, am rămas în localitate, în mijlocul credincioşilor mei, pentru a-i îmbărbăta şi pentru a le duce o mângăiere, a le insufla încredere în lupta pentru păstrarea credinţei strămoşeşti şi în Neamul nostru Românesc. Dar după ce armata fascisto-horthystă a intrat în Carei, în primele zile din luna septembrie 1940, eu şi alţi români din Ianculeşti am fost ridicaţi de jandarmii unguri cu pană de cocoş la pălărie şi am fost duşi la Comandamentul Jandarmeriei din Carei. Soţia mea a fost alungată din casa parohială, apoi bătută cu sălbăticie. Nu s-a ţinut cont că este femeie şi mamă. După trei zile am fost eliberaţi. Când am ajuns în Ianculeşti, am găsit satul devastat de bande de huligani unguri din Carei, Tiream, Petreşti, Sanislău, Ciumeşti, împreună cu alţii veniţi din Ungaria care au terorizat prin bătăi sălbatice sătenii. Au fost sparte toate geamurile caselor, la unele le-au scos şi uşile, apoi au desfăcut gardurile, au furat tot ce găseau: haine, cereale, animale şi păsări. La stogurile de fân din grădini le-au dat foc. Era un coşmar apocaliptic. Biserica a fost pângărită cu fecale umane şi animaliere, au spart geamurile şi uşa de la intrare, apoi băncile şi iconostasul. Acele bande veneau noaptea, plini de băutură şi ură animalică, dansau în jurul focului şi cântau cântece revanşarde antiromâneşti. În fiecare noapte se trăgeau focuri de armă asupra oamenilor care circulau prin sat. Mulţi români au fugit în câmp împreună cu familiile şi copiii pentru a nu fi ucişi. Cei care erau prinşi, indiferent că era femeie sau bărbat, erau dezbrăcaţi la pielea goală, fiind bătuţi până îşi pierdeau cunoştinţa, după care erau aruncaţi în şanţuri. Aceeaşi ură se manifesta şi asupra învăţătorilor şi a profesorilor. Fasciştii-horthyşti urmăreau ca românii din sat să nu aibă conducători. În zilele de 11, 12, 13 octombrie 1940, o haită mare de unguri-hortyşti din Carei, condusă de preotul reformat, înarmaţi cu puşti, pari, furci, securi, lanţuri şi alte corpuri contondente, însoţiţi de jandarmi, au rănit 26 de români din care doi au murit pe loc. În ziua de 15 octombrie 1940, o trupă de jandarmi însoţiţi de huligani unguri din Carei s-au deplasat în satul nostru. I-au scos în stradă pe toţi românii în centrul satului, apoi i-au încolonat pe patru rânduri. Cei răniţi au fost puşi pe tărgi improvizate, apoi au fost conduşi pe jos 7 km până la gara din Carei, urcaţi în vagoane de vite şi expediaţi spre frontiera cu România. La plecarea noastră din sat nu am avut voie să luăm nimic. Totuşi unii dintre noi am pus alimente şi apă. Nu am putut nici să-i îngropăm pe cei care au fost ucişi. Până la frontiera cu România, dintre cei răniţi au mai decedat patru persoane. Să vezi şi să nu crezi: la gara din Carei am fost învinovăţiţi că ne-am răsculat împotriva ungurilor şi că nu am vrut să predăm armele şi muniţiile pe care le deţineam precum şi că am ascuns drapelele româneşti, iar cele ungureşti le-am ars şi nu am vrut să le arborăm. După alungarea noastră, în casele noastre au fost aduşi din Ungaria cetăţeni unguri din formaţia paramilitară „Vitez Rend” (din „Ordinul Vitejilor”). De altfel, satul nostru în perioada 1940-1945 a fost numit „Vitez Telek” („Satul Vitejilor”).


În memoria acelor vremi triste, în ziua de 8 august 2004, moţii din Ianculeşti au ridicat o troiţă de pomenire pe care stă ca mărturie înscrisul: „Spuneţi generaţiilor viitoare că toţi locuitorii acestei aşezări româneşti am fost expulzaţi şi deportaţi de către Ungaria fasciscto-horthytă în urma dictatului de la Viena din 30 august 1940“.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

”Jos pălăria, Dan Bittman!”

Este mesajul unuia dintre cei mai cunoscuți artiști sătmăreni. Liderul XXL Band, Mircea Deac, este de acord cu afirmațiile colegului Dan Bittman, care a...

ANCHETĂ. Trafic de CARNE VIE în parcările supermarket-urilor din Satu Mare

Un individ a fost condamnat după ce a fost prins într-un flagrant realizat de polițiști și procurori Chiar dacă pentru unii este foarte greu de...

Spectacole-coupé de percuție susținut de Alexandru Anastasiu la Filarmonica Dinu Lipatti

Filarmonica Dinu Lipatti ne invită joi, 29 octombrie, la o nouă provocare. În seria Concertelor Simfonice din stagiunea 2020 - 2021, ne oferă o...

Pe 25 octombrie 1944 armata română elibera ultimul colţ de pământ românesc în Bătălia de la Carei

Pe 25 octombrie 1944 are loc Bătălia de la Carei. Atunci militarii Diviziei a 9-a Infanterie au eliberat ultimul petec de pământ aflat sub...

Latest Posts

”Jos pălăria, Dan Bittman!”

Este mesajul unuia dintre cei mai cunoscuți artiști sătmăreni. Liderul XXL Band, Mircea Deac, este de acord cu afirmațiile colegului Dan Bittman, care a...

ANCHETĂ. Trafic de CARNE VIE în parcările supermarket-urilor din Satu Mare

Un individ a fost condamnat după ce a fost prins într-un flagrant realizat de polițiști și procurori Chiar dacă pentru unii este foarte greu de...

Spectacole-coupé de percuție susținut de Alexandru Anastasiu la Filarmonica Dinu Lipatti

Filarmonica Dinu Lipatti ne invită joi, 29 octombrie, la o nouă provocare. În seria Concertelor Simfonice din stagiunea 2020 - 2021, ne oferă o...

Pe 25 octombrie 1944 armata română elibera ultimul colţ de pământ românesc în Bătălia de la Carei

Pe 25 octombrie 1944 are loc Bătălia de la Carei. Atunci militarii Diviziei a 9-a Infanterie au eliberat ultimul petec de pământ aflat sub...