Prin reuşita carte – document a Manuelei Breban, sătmărenii comemorează un eveniment atât de trist, petrecut în urmă cu 75 de ani, deportarea evreilor din judeţul Satu Mare, cu urmările triste ce au pus stăpânire pe inimile îndurerate ale familiilor, ale comunităţii şi ale oamenilor de bună credinţă de aici şi de pretutindeni. O carte cum rar s-a tipărit, chiar de editura “Ecou Transilvan” a cărei directoare, dna. Nadia Fărcaş, a fost prezentă la o frumoasă, nemaiîntâlnită lansare de carte îmbinată artistic cu momente de tristă aducere aminte a celor întâmplate cu 75 de ani în urmă!
Sinagoga din Satu Mare a găzduit o lansare – spectacol aparte, presărat cu momente cărora noi, în viaţă, le spunem “mărturisiri” sau, aşa cum spune autoarea cărţii, “povestiri” ale eroilor sătmăreni. Prefaţa lui Felician Pop este mai mult decât spune titlul său “Despre triumful îngenuncheaţilor”, prin incitantele explicaţii privind evreii supravieţuitori ai Holocaustului şi, de ce nu, a urmaşilor acestora, care au devenit cei 27 de eroi ai cărţii.
Cartea este dovada certă a unei munci asidue adunate în ani de căutări de locuri şi eroi, pe care, cu gândurile şi amintirile lor, autoarea i-a aşezat, în ordine alfabetică, cu grijă în “fagurii” unor pagini de carte document, căreia i-a dat strălucire cea mai meritorie editură din Transilvania. Cele 230 de pagini, sub o copertă cu o fereastră ce deschide o uşă ce ne obligă s-o deschidem şi noi, pentru a afla crâmpeie ale lumii în care evenimentele tragice pun stăpânire pe sufletele noastre. Numai un om insensibil poate auzi sau citi mărturisirile prezente fără a lăcrima şi a ofta făcând cunoştinţă cu întâmplările trăite de povestitori. Locurile descrise nu seamănă cu un hotel luminos, ci căi ce duceau spre sfârşitul tragic, conceput neuman, fără pic de considerare a spiritului de respect faţă de semenul tău! Doamne, ce tristeţi povestesc şi retrăiesc aceşti oameni, cărora autoarea, pe drept cuvânt, le spune eroi, amintim numele lor: Abraham Alex, Blei Arno, Decsei Nicolae, Eles Andras, Eliash Robert, Freundlich Elisabeta, Gerendas Robert, Grinberg Lea, Ickovits Geza, Kain Helena, Kamil Paul, Katz Agi Regner, Kincses Sara, Klein Maurice, Kubinyi Eva, Mordechai David Pelta, Roth Alex, Sarga Gyorgy, Schonberger Loreis, Solomon Samuel, Vaida Judit, Varga Ileana, Varga Monica Weinberger Bela, Zwely Andre.
Aceşti oameni, evreii sătmăreni, dacă trăiuau, făceau din judeţul nostru un puternic centru comercial, căpătând o transformare în bine, cu mai multă uşurinţă, spunea Robert Laszlo la lansarea cărţii. Şi locul a fost potrivit, alături de participarea efectivă a preşedintelui comunităţii şi a multor membri, alături de iubitorii de cultură, de poeţi şi scriitori, de oamenii din toate sferele vieţii sociale, invitaţi din Târgu Mureş şi din multe localităţi. Frumoasa muzică a lui George Negrea sau a sopranei, studentă la Cluj Napoca, recitările şi imnurile intonate, prezenţa câtorva eroi ai cărţii, au făcut ca lansarea să nu semene cu alta. Cuvântul preşedintelui comunităţii evreieşti sătmărene, apoi Felician Pop, Robert Laszlo, dna. directoare Nadia Fărcaş au invitat şi incitat participanţii să primească dedicaţii de la autoare şi să citească spre aducerea aminte, pentru a se transmite generaţiilor ce urmează, lucruri ce nu trebuie repetate. Cred că această carte a fost scrisă “pentru a nu se uita!”. Ce frumos! Cartea îşi va găsi locul pe rafturi sau “policioare” de unde o poţi lua, fără împrumut, să te “adăpi” cu lucruri pe care eşti obligat, ca om, să nu le uiţi. Indiferent de religie, trăim acele atrocităţi şi în subconştientul nostru condamnăm Holocaustul, ce nu trebuie să se repete! Se vede din carte şi din “În loc de epilog…” că Manuela este fiica regretatului jurnalist şi scriitor Iosif Ţiproc, omul, prietenul comunităţii evreieşti din Satu Mare despre care a scris mult, încercând să ne apropie, să ne împrietenească, să fim mai buni, mai trainici şi mai umani! Cât de mult a aşteptat mama Manuelei să fie părtaşă la această lansare, dar… Dumnezeu s-o odihnească în pacea Sa! Au fost prezenţi şi părtaşi soţul şi fiica Manuelei, cei mai apropiaţi posibili, care i-au dat curaj, apreciind, alături de toţi, reuşita acestei cărţi! Acest frumos “trio” a ştiut şi ştiu să mulţumească eroilor cărţii şi publicului numeros ce a umplut Sinagoga sătmăreană. Cred că ar fi cazul ca autorităţile locale să sprijine refacerea interiorului acestui lăcaş de cult, care, prin tot ce face aduce servicii culturii Sătmarului, istoriei locale şi promovării simţului artistic şi al educaţiei, de care avem atâta nevoie!
Rămân puternice aprecierile lui Felician Pop: “ O carte suavă şi patetică, un exerciţiu de admiraţie faţă de nişte oameni zdrobiţi de maşinăria grea a unei istorii nemiloase, dar care s-au reclădit apoi, cu îndărjire şi superbie, din propriile fărâme, o mărturie care are darul de a ne aduce şi mai aproape de comunitatea evreilor sătmăreni şi nu numai, de a cunoaşte mai bine istoria recentă a acestei etnii!”. Cartea este frumos ilustrată cu un număr de 57 de fotografii, din care 13 realizate color, multe din ele fiind greu de reconstituit pentru a exprima fidelitatea acestora. Ce are mai preţios această carte, sunt lacrimile ce se preling mereu pe feţele povestitorilor, lacrimi ce nu pot şterge durerea sufletească a lor şi, de ce nu, a noastră! Felicitări autoarei! Felicitări organizatorilor şi întregii comunităţi evreieşti sătmărene!
Teodor Curpaş