Atât de utilă a devenit presa, chiar și pentru cei ce ar trebui să fie “ omul care poate privi înapoi fără mânie”. Aceasta este concluzia corectă ce poate fi trasă din radiografierea activității șefilor din instituții, a oamenilor aleși sau numiți să conducă mulțimea de oameni, care lucrează la stat sau la privați.
Publicistul adevărat din presa scrisă sau televiziune, “profesie unde nu e loc de fricoși”, cum îmi place mie să spun și, de fapt, adevărat, trebuie să fie o personalitate puternică, om de mare caracter și probitate morală, fără frica de a greși, om cu carte, emblematic, cu mare carismă, sănătos la minte și cu intenția de a sluji dreptatea și adevărul. Acestea sunt câteva calități care trebuie să-l călăuzească pe jurnalistul de azi, mereu ca un “ fir roșu” în toate demersurile sale, indiferent ce probleme abordează în sectorul de care răspunde. El, jurnalistul, a trăit și trăiește intens, exemplar, într-un dinamism de invidiat, ce-l menține proaspăt și verde în linia întâi a luptelor de fiecare zi ale cetățenilor “ pentru o bucată de pâine, pentru o bucată de mâine”.
Cam aceste lucruri le-am auzit în școlile pe care le-am urmat, le-am auzit și de la mulți oameni de la care am avut de învățat și… le mulțumesc oricând și… acum! Gândul meu se îndreaptă acum la lucrurile pe care le pot aduce unei părți din locuitorii județului, prin ceea ce scriu sau realizez prin trei emisiuni televizate la NVTV! Tot ce realizez este “foaia de parcurs” pentru a crea bucuria prieteniei celor pe care îi stimez și apreciez. Când omul cumpără ziarul, oricare ar fi el, citește editorialul, apoi celelalte articole, lucru pe care mi l-au spus mulți oameni cu carte, fapt ce denotă interesul deosebit față de publicistica angajată de ziarul respectiv. Publicistul trebuie să iubească oamenii, să fie amabil, deschis, sociabil, mereu îmbărbătând, având de fiecare dată o vorbă bună pentru fiecare. Nu am și nu voi avea niciodată pretenții de a spune că știu totul despre oamenii pe care îi am în vizor spre a realiza materiale în presă sau televizate, dar pot să spun că ceea ce știu îmi ajunge și… îmi completez cunoștințele despre ei, ca în realizarea materialului publicul să rămână cu ceva despre omul vizat! Acesta este un om deosebit prin ceea ce face, devine providențial! Va rămâne cu siguranță în istoria acestor meleaguri sătmărene! Tocmai de aceea, cele 12 numere din volumul “Oameni și fapte” vor imortaliza aceste personalităţi din toate sferele de activitate, copii, elevi, dascăli, poeți, scriitori, preoți, ierarhi, directori, patroni, polițiști, parlamentari, miniștri, conducători ai județului etc. Mai întâlnesc pe unii că “se codesc” când e vorba de a apărea în fața camerelor de luat vederi, motivând că trebuie să ceară aprobări de la… aiurea! În societatea de azi toți șefii sunt la televiziune și sunt obligați să vorbească despre munca lor, despre împliniri și neîmpliniri. Să nu creadă acești numiți sau aleși că ei stau undeva în “turnul de fildeș” și cei mulţi, pe care trebuie să-i slujească prin jurământ, nu trebuie să știe cu ce se ocupă și ce sentimente nutresc pentru ei! Nu sunt mulți care “se codesc” și caută scuze “aiurea”. Adică, prefectul județului, subprefectul, preşedintele consiliului judeţean, vicepreşedintele consiliului judeţean, primarul municipiului și primari cu demnitate din județ, șefi de mari instituții se prezintă cu demnitate la o emisiune, demnă de ei, iar alții, ajunși în niște “fotolii”, se tânguiesc. Nu vreau să cred altceva, să spun pe drept care-i motivul, că poate aș spune adevărul! Poate va urma să dezbatem în presă sau într-o emisiune specială ce e bine și ce e rău în atitudinea unor care se vor “anonimi”!
Sigur, sunt puține cazuri, dar ele există și presa slujește masele publice care suportă totul pentru ca instituțiile din județ să funcționeze bine!
Noi, cei de la NVTV și GNV, avem mulți prieteni adevărați, care au făcut obiectul materialelor publicate și televizate și ne bazăm pe spusele lui Nichita Stănescu: “ A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”. Considerați-ne prietenul dumneavoastră, dragi “conducători”, prieteni copleșiți de înalta și dulcea povară de a se face și de a trebui să fie, mai utilă ca un înger! Oricum, presa rămâne presă și este o vrem – nu vrem – o putere în stat. Noi nu ne-am folosit de asta, rămânem un fidel slujitor al dreptății și adevărului, iubitori de limba dulce românească, iubitori de țară și de neam! Știm să luptăm pentru a transmite noilor generații adevărate lecții de dragoste față de semeni, de credință, adevăr și dreptate!
Teodor Curpaş