More

    Izidor Silaghi, un martir sătmărean al Marii Uniri

    Părintele martir s-a născut în 28 ianuarie 1878 la Giungi, în familia cantorului-învăţător Vasile Silaghi şi a Mariei Botoş . După studiile primare efectuate în satul natal a urmat vreme de şapte ani şcoala la piarişti în Carei, fiind coleg de clasă, printre alţii, cu scriitorul Ady Endre şi cu viitorii preoţi Alexandru Pteancu sau Ioan Darabant . Ultima clasă de liceu a urmat-o la Beiuş, absolvind în generaţia 1895 – 1896 la “Samuil Vulcan”, fiind coleg, printre alţii, cu viitorii preoţi sătmăreni Victor Cinca, Ioan Darabant şi I.D. Szilagyi , diriginte („ordonator”) al clasei fiind preotul-profesor Coriolan Ardelean. Izidor Silaghi se număra printre elevii care locuiau la Internatul Pavelian.

    Teologia a studiat-o la Facultatea de profil din Budapesta (cel puţin pe parcursul anului universitar 1896/1897), alte surse precizând că ar fi urmat aceste studii la Oradea sau Ungvár. S-a căsătorit cu Maria Szilagyi, fiica parohului din Terebeşti, Ignaţiu Szilagyi. Socrul său, de asemenea fiu de învăţător, era originar din Răteşti, o localitate foarte apropiată de Giungi. A fost hirotonit în anul 1901, în data de 19 decembrie, de către Ep. Mihai Pavel.

    A funcţionat ca preot în părţile Zarandului, La Nădaş (Arad), în perioada 1902 – 1906. A funcţionat apoi la Nojorid (Bihor) între 1906-1911. Din 1911, până la tragicul lui sfârşit, a păstorit credincioşii din Bicău. În 29 nov. 1918, a fost ales ca membru al C.N.R. cercul Seini, alături de doi ţărani din Bicău, de tânărul jude comunal Ioan Silaghi şi de Ştefan Chindriş.

    A fost arestat la 18 febr. 1919 de către o patrulă a secuilor bolşevici, fiind închis la castelul lui Ujfalusy Miklós din Pomi, sub acuzaţia că i-a jurat pe oameni pe România Mare şi pe regele Ferdinand şi că a colectat bani de la oameni pentru un steag românesc. Lui Ştefan Chindriş, învăţătorul local, i s-a „stors prin forţă o declaraţie” în acest sens.

    Uciderea lui este prezentată în diferite feluri, unii autori afirmând că ar fi fost împuşcat „când voia să treacă Someşul”. A fost împuşcat a doua zi, deci în 19 februarie, în drum spre Seini, aproape de malul Someşului. A fost apoi aruncat în apele râului. de viu se pare, moartea survenind în urma înecului. Fusese mutilat şi jefuit de bunurile de valoare pe care le avea asupra sa. Un autor spune că „a fost înecat cu forţa în Someş”. A rămas închis în beciul casei lui Ujfalussy, în casa căruia era sediu administraţiei zonei, căci postul jandarmi din Ardusat era ocupat de către trupele române, până la sosirea patrulei jandarmi condusă de către Jaksa István. Acesta a refuzat să-l preia, motivând că postul de jandarmi nu era încă instalat. După declaraţiile jandarmilor, la un moment dat, soldaţii, împreună cu preotul, au dispărut. Varianta prezentată de soldaţi era că, profitând de neatenţia paznicilor, părintele Izidor a evadat, reuşind să treacă la armata română. Anchetatorii nu au putut afla numele soldaţilor care l-au arestat pe părintele Silaghi. S-a aflat că banda de asasini era condusă de plutonierul Rapolti. De fapt, secuii l-au dus în seara zilei de 19 februarie spre bacul de peste Someş, unde înainte de a-l trece râul l-au bătut cu sălbăticie, după cum a mărturisit podarul. După trecerea râului, la un interval de 20 de minute, s-a auzit o împuşcătură, secuii întorcându-se fără preot.

    Aidoma Vitoriei Lipan, văduva a bătut, în zadar, mai întâi la porţile conacului Ujfalussy unde i s-a spus că soţul urma „să fie escortat la Curtea Marţială din Satu Mare şi dacă s-ar afla nevinovat va fi eliberat”. Apoi, credincioasa soţie a bătut la porţile închisorilor din Satu Mare, Debreţin, Arad şi Seghedin. Dar nu mai putea să-l găsească pe cel ucis printre cei vii! Înainte însă, protopopul locului, pr. Pamfil Ossian a urmat drumul soţiei martirului, la Pomi, cerând comandantului bolşevicilor eliberarea părintelui Izidor. A fost şi el întâmpinat cu un refuz. De data aceasta „întemeiat”: părintele Izidor fusese deja asasinat.

    Corpul neînsufleţit a fost găsit după 100 de zile, în dreptul localităţii Seini, în al cărui cimitir a şi fost îngropat în data de 31 mai 1919. În perioada interbelică, familia i-a ridicat un impunător monument funerar la Seini. Înalt de 390 cm, lucrat în piatră nisipoasă, are un soclu ornat cu mulură şi listele. Peste soclu se află crucea răstigniri de 225 cm înălţime. Pe placa dinspre nord este săpată următoarea inscripţie: „Aci se odihneşte Izidor Silaghi, paroh de Popbicău, trădat inimicului în 19 februarie 1919 şi repus nevinovat în anul 40 al etăţii. În veci pomenirea lui. O-a ridicat nemângâiata soţie”, iar pe placa din nord: „Acest monument este totodată s. cruce a temeteriului -şi ca atare- pus sub scutul bisericii”.

    Sursa: Dr. Viorel Câmpean, Eroii Neamului

    Nicolae Ghişan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE