Adeseori am auzit această expresie, care incriminează sistemul în care trăim. De altfel, și în Occident această expresie a devenit celebră datorită unor drame, care s-au petrecut în înalta societate, la nivelul unor instituții. Dacă înainte vreme au existat gânditori care au imaginat tot felul de sisteme sociale, iată că astăzi avem de-a face cu un sistem mixt „uns cu toate alifiile”. De multe ori, schimbările din societate devansează sistemul imaginat din mers de „făcătorii de legi”, care se iau și după unele modele din alte țări. Armonizarea legislației trebuie să țină cont de condițiile social-economice, de cutume străbune, de tradițiile și obiceiurile fiecărei țări în parte. În caz contrar, intervine „oprobriul public”, iar unele legi rămân doar pe hârtie pentru că ele nu sunt respectate de către cei din popor. Oricum, sunt pedepsiți cei care nu respectă anumite legi și nu cei care le-au elaborat în defavoarea vieții autohtone. Este adevărat că trebuie promulgate anumite legi, cu caracter universal-valabile, pentru armonizarea vieții economice și sociale… dar anumite „legi nescrise” specifice poporului român, moștenite de-a lungul veacurilor, n-ar trebui să fie ignorate.
Din cauza unor deficiențe ale sistemului general, pentru că trebuie să observăm faptul că acesta este format dintr-o serie de alte subsisteme, cărora noi le zicem tot sisteme, au avut de suferit foarte mulți oameni nevinovați. De exemplu: sistemul administrativ, sistemul fiscal, sistemul medical, sistemul de învățământ, sistemul juridic…toate acestea formează marele sistem pe care noi îl denumim Democrație. Deocamdată, nu avem un sistem democratic pragmatic! Sistemul ar trebui să fie extrem de flexibil, iar prin intermediul prognozelor acesta ar trebui să fie „șlefuit” în permanență „fără victime colaterale”. Adică, nu avem echipa de specialiști, care să vegheze la schimbările dinamice din societate. Trebuie să moară zeci și sute de oameni, trebuie să fie condamnați pe nedrept zeci şi zeci de oameni, pentru ca abia apoi să fie promulgate legi noi, pentru a preveni anumite evenimente dramatice sau evaziuni fiscale.
În sistemul nostru democratic funcționează politizarea excesivă. Cum e posibil ca sub ciuperca politicului și a „bisericuțelor” de partid, să fie „puși” în funcții oameni care n-au avut de-a face și habar n-au de anumite domenii ale vieții economice sau sociale și să fie dați la o parte profesioniștii? Cum e posibil să te folosești de o mentalitate veche, în baza căreia profesioniștii n-au nicio șansă de afirmare dacă nu fac parte dintr-un partid politic? Ce fel de politicieni sunt aceia care nu știu care sunt doctrinele politice și nu cunosc legea administrației publice locale? Unii spun că avem de-a face cu un sistem general bolnav, în care există doar două clase sociale. Clasa politică și clasa executanților. Bine, bine…dar cu Depolitizarea cum rămâne…?
Sunt multe aspecte nefuncționale și anacronice în sistemul nostru democratic. Unele moștenite de la vechiul sistem, iar altele „împrumutate” din sistemele occidentale. Oamenii au tendința de a învăța mai întâi lucrurile rele…Un aspect esențial, care duce la menținerea metehnelor sistemului, este acela legat de faptul că în fața unor politicieni îngâmfați și infatuați, ajunși în funcții-cheie, subordonații inteligenți „sting lumina ideilor” și nu le mai oferă soluțiile valoroase cu care ei să se poată mândri în fața „conducerii” partidului. Alții se retrag în eșalonul trei-patru al funcțiilor de execuție și se mulțumesc cu un salariu pentru a-și putea întreține familia. Și uite-așa sistemul nostru democratic general funcționează doar pentru unii „papagali”, pentru niște chibiți, care execută orbește ordinele date de la Centru…iar apoi dau cu subsemnatul…după care se aude „cântecul” acela strident al cătușelor… Avem în schimb un popor cuminte, care respectă art.16 din Constituția României: „Nimeni nu este mai presus de lege”! Cam la atâta se rezumă democrația pentru majoritatea românilor. Doamne ferește să ieși din pătrățica rigidă a sistemului, că imediat te prinde BAOBAU…mai ales dacă nu dai Cezarului ce este al lui, iar el ce-ți dă ție? Ce să-ți dea: „Circ și pâine!”…
Dumitru Țimerman
