,,O femeie nu trebuie atinsă nici măcar cu o floare”. Scriitorul american Alvin Toffler a scris la un moment celebrele cuvinte: ,,Analfabetul viitorului nu va fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu știe să înțeleagă”. Dintr-un material informativ, furnizat de specialiștii de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din Satu Mare, am aflat cu indignare că, în România, autoritățile au constatat că avem de a face cu o creștere a numărului femeilor bătute, violate sau asupra cărora se exercită presiuni psihice în propriile lor case. Este vorba, însă, mai degrabă de o creștere a numărului celor care fac plângeri, care-și conștientizează situația și vor să scape, fiindcă numărul real al femeilor bătute periodic este mult mai mare. Recent, Poliția Română a dat publicității datele pentru primele 7 luni ale anului, din care rezultă că au fost identificați 4882 de bărbați și 147 de femei care s-au comportat violent în familie. Numărul victimelor este de aproape 5500 de persoane și au fost emise peste 4800 de ordine de protecție provizorii din care circa jumătate au primit confirmarea procurorilor. Pe fondul măsurilor sanitare luate în România, conform Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, au fost înregistrate cu 2,3% mai multe sesizări din partea femeilor agresate de partenerii de viață.
Un studiu calitativ, făcut de medicii de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și de la patru spitale din București, citat de Newsweek România, a scos la iveală că în cele 3 luni de stare de urgență din primăvară au crescut de 4 ori politraumatismele determinate de agresiuni fizice provenite în urma violențelor domestice. Comparația a fost făcută cu perioadele similare din ultimii 3 ani. Creșterea violențelor din perioada epidemiei a dus la schimbarea parțială a legislației și la adoptarea Legii 183/2020 prin care agresorii care încalcă ordinele de protecție vor putea fi condamnați la închisoare între 1 și 5 ani. Până în luna august, când a fost promulgată această lege, un agresor care încălca ordinul de protecție primea între o lună și un an de închisoare. În plus, ordinul de protecție provizoriu poate fi emis pe loc de Poliție pentru 5 zile, iar ordinul de protecție emis de judecător poate fi acordat pe o perioadă de 6 luni. De asemenea, 30% dintre românce au recunoscut că au fost afectate de violența fizică sau sexuală la un moment dat în viață. Intimitatea de dincolo de ziduri nu este, doar despre siguranța și bucuriile familiei, ci și despre complicațiile vieții, despre nemulțumiri, despre nervi, țipete și chiar mai mult decât atât. Multe dintre drame rămân ascunse, în spatele perdelelor, dincolo de ușile prin care se aud plânsetele, dincolo de ferestrele care se zguduie de ,,răcnete” și pe care vecinii nu le iau în seamă, sub pretextul mioritic că „ei se ceartă, ei se împacă” sau ,,nu este treaba noastră”.
Uneori femeile mor cu zile, sub urechile ciulite ale celor din apartamentul alăturat, care nu vor să intervină. Alteori, coșmarul bătăilor nu se oprește, fiindcă victimele se rușinează să meargă la Poliție, pentru că le este frică de repercusiuni fizice sau chiar economice din partea partenerului. Cel mai adesea femeile abuzate rămân în capcana casei lor violente cu speranța că la un moment dat viața lor va redeveni normală. Această speranță e dată de ceea ce specialiștii numesc ciclicitatea violenţei, după teoria lansată în 1979 de psiholoaga americană Lenore E. Walker (The cyclical violence theory), o teorie care se desfășoară în patru trepte: (1) creșterea tensiunii între cei doi, victima devine temătoare și încearcă să bareze abuzul; (2) declanșarea violenței, a abuzului fizic și psihic, încep amenințările și intimidările; (3) reconcilierea are loc pe fondul scuzelor, dar agresorul dă mereu vina pe victimă, neagă abuzurile, diminuează violența și o duce în derizoriu; (4) urmează o perioadă de calm în care violențele sunt „uitate” și are loc un fel de „lună de miere”. După o scurtă vreme, acest ciclu se reia, iar victima rămâne blocată în acest cerc vicios.
În anul 2000, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a stabilit, prin Rezoluția nr. A/RES/54/134, ca în data de 25 Noiembrie să fie sărbătorită ,,Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor”. Prin Rezoluția amintită, Adunarea Generală a Națiunilor Unite invită guvernele, agențiile Națiunilor Unite, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze evenimente în această zi pentru a atrage atenția publicului asupra problemei violenței împotriva femeilor. De asemenea, începând cu anul 1991 a fost lansată campania internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și fetelor care marchează seria celor 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor și care se derulează, în fiecare an, în perioada 25 noiembrie (Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor) – 10 decembrie (Ziua Internațională a Drepturilor Omului – adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului).
Dumitru Ţimerman
