Uitându-mă peste umăr, așa, cu privirea pe la sfârșitul mileniului trecut, mi-aduc aminte de Cotyso. Nu, nu e vorba de regele dac de dinaintea nașterii lui Iisus, ci de o asociație pusă la cale de un prieten din București, regizor pe la TVR. Ce a făcut el atunci azi se numește B2B. Pe atunci habar n-avea românu de B2B sau B2C.
Să vă povestesc despre ce este vorba. Fiind o persoană cu mulți prieteni angrenați în foarte multe domenii, Viorel al meu ce s-a gândit?: hai să pună la cale o asociere a mai multor antreprenori din domenii diferite care să acționeze într-o frăție, într-o asociație care să se bazeze pe întrajutorare. A adunat astfel vreo 50 de persoane, formatori de piață la vremea aceea, fiecare reprezentând un alt domeniu de activitate (producători, intermediari, sănătate, presă, turism, cultură, hoteluri – restaurante, pe vremea aceea nu se împământenise termenul de horeca,…) și din idee în idee, din nevoie în nevoie, printr-un brainstorming bine țintit să facă bine altora fără să uite de propria prosperitate.
Exista o singură regulă respectată cu sfințenie. Orice afacere care se realiza între membrii asociației era însoțită de un discont de cel puțin 10% pentru membrii asociației și un procent revenea asociației. Nu exista altă sursă de venit pentru asociație, dar era suficient pentru a păstra focul viu. Lunar, câte 30 – 35 de membri ne întâlneam în zone bucolice de pe diferite plaiuri unde distanța dintre stilou și paharul de vin nu era așa mare. Unul vindea miere, altul îngrășăminte, altul mașini, unul iluzii, altul horincă, un doctor sănătate, un fermier vaci, unul lemn, altul unelte… Era un bazar imens pe durata a două-trei zile. Bineînțeles că produsele nu erau de față. Doar mierea, horinca și ziarele mele mai treceau din mână în mână.
Trebuie să recunosc că peste 20 din firmele de atunci trăiesc și azi, unele dintre ele fiind adevărați piloni ai economiei naționale. Toată tărășenia nu a durat decât vreo patru ani, dar a fost un adevărat imbold pentru prosperitate. Participanții nu erau doar din domenii diferite ci și din zone geografice diferite. Nu are rost să vă spun nume de persoane sau de firme, dar vă pot spune că, după ce Cotyso s-a desființat, convențiile au rămas. Satu Mare s-a ales cu o presă de înalt nivel. Peste două decenii presa scrisă sătmăreană era apreciată în țară ca a treia putere de vânzare (tiraj, informare, persuadare…) după Bihor și Arad.
Deunăzi stăteam de vorbă cu Tibi Markos despre evenimentul B2B pus la cale de el și sprijinit de câteva organizații din nord-vestul țării. Este cam același lucru cu cel din amintirile mele dar ridicat la un rang mult superior. B2B reprezintă de fapt o afacere între doi oameni de afaceri (business to business), iar B2C reprezintă o afacere între un om de afaceri și un client obișnuit, o persoană fizică. Era necăjit Tibi. Necăjit pentru că sătmărenii nu înțeleg că împreună se obține o plusvaloare care apoi împărțită este substanțial mai mare decât ce poate obține fiecare separat, individual.
Evenimentul ce va avea loc astăzi (joi, ora 14.30) și mâine (vineri, ora 9.00) la Casa Meșteșugarilor va strânge la un loc zeci de antreprenori din fiecare din județele Maramureș, Sălaj, Bihor, Cluj, Bistrița-Năsăud și Alba și doar 5 firme (atâtea erau marți) din județul nostru. Oare când ne vom da seama că desființarea CAP-urilor (exemplu întâmplător, fortuit) a fost un dezastru pentru agricultura din România? Că industria românească a fost ani la rând pe ducă după divizare și că azi suntem doar niște roboți, mână de lucru ieftină, pentru străini?
Dați-vă mâna cu onestitate, stimați antreprenori, puneți idee lângă idee, inimă lângă inimă și faptă lângă faptă că și nouă, ăștia mai obidiți (nouă ăstora cu „ajutoare” guvernamentale, dar-ar boala-n ele), ne-o fi mai bine!
Gruiță Ienășoiu
