Viaţa în general, viaţa culturală, artistică după al doilea război mondial era săracă, tristă, pesimistă. Satu Mare după bombardările din septembrie 1944 arată jalnic, nu se găseşte sticlă, pantofi, pâine şi în general lipsesc alimentele de bază. În ciuda contextului nefavorabil, în anul 1944 Litteczky Endre propune înfiinţarea unei asociaţii profesionale a artiştilor sătmăreni, aceasta primind ulterior comenzi modeste de la autorităţi. De la debut apar însă conflicte, neînţelegeri în cadrul colectivului, care, printre altele, este asaltat şi de pictori amatori, fără pregătire profesională corespunzătoare. Fenomenul nu este unic, persistă şi în zilele noastre.
Paralel cu eforturile locale ale sătmărenilor, la Bucureşti ia fiinţă Uniunea Artiştilor Plastici din România. Primii artişti care au fost primiţi ca membri în Uniunea din Satu Mare sunt: Litteczky Endre, Litteczky-Krausz Ilona şi Erdős I. Pál. DÎn ciuda eforturilor din capitala ţării, la Satu Mare lucrurile se schimbă foarte încet. Odată cu regionalizarea, cu ocazia expoziţiilor regionale, artiştii plastici din Satu Mare sunt nevoiţi să îşi ducă lucrările la Baia Mare, având, totodată, acces limitat la comenzi şi ajutoare de creaţie. Regionalizarea încetineşte şi dezvoltarea economică locală.
Cu toate acestea, artiştii s-au acomodat relativ repede cu dezideratele societăţii în plină transformare. Pentru prima dată, Litteczky Endre realizează compoziţii cu teme inspirate din viaţa muncitorilor iar Erdős I. Pál şi Litteczky-Krausz Ilona execută portrete cu această tematică, în timp ce Aurel Popp încheie contracte cu Ministerul Culturii în vederea realizării unor compoziţii istorice.
În anul 1954 la Satu Mare se înfiinţează Şcoala Populară de Arte, în sălile muzeului (Casa Vécsey) se pot vizita expoziţii personale. În anul 1957, la Liceul de Băieţi (Liceul „Kölcsey Ferenc”) se organizează o expoziţie jubiliară, unde sunt expuse şi lucrările unor artişti-profesori sătmăreni: Mohy Sándor, Csapó Sándor, Szopos Kálmán. Se stabilesc în oraşul Satu Mare absolvenţi tineri, ambiţioşi, dornici de afirmare.
Szatmári Ágnes (n. 1932) este absolvent al Institului „Ion Andreescu” din Cluj, din anul 1956 lucrează ca creator de costume şi scenograf la teatrul din Satu Mare. În anii 1958, 1966, 1969, 1971, 1973 şi 1994 a organizat expoziţii personale în oraş şi a participat la expoziţiile de grup, ocazionale şi festive ale artiştilor sătmăreni, respectiv băimăreni. Este un pictor cu o personalitate evidentă, realizează lucrări într-o cromatică clară, sugerând echilibru şi optimism.
Paulovics László (n. 1937) după absolvirea Institutului „Ion Andreescu” în anul 1964 se întoarce în oraşul natal, la Satu Mare, unde împreună cu Szatmári Ágnes a fost creator de costume şi scenograf la teatrul din Satu Mare. Este grafician şi pictor, autorul unor afişe, coperte, ilustraţii de cărţi. Din anul 1985 trăieşte în Germania, mai târziu se stabileşte la Szentendre (Ungaria). Paralel cu activităţile amintite organizează mai multe expoziţii personale la Satu Mare, execută pictura de altar şi compoziţii pentru Biserica Romano-Catolică „Szentlélek”, este cetăţean de onoare al oraşului.
Aurel Cordea (1937-2006) s-a născut la Micula, în judeţul Satu Mare, este absolvent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj, unde a lucrat o perioadă scurtă ca asistent. De la sfârşitul anilor şaizeci începe să participe la viaţa artistică a judeţului Satu Mare. Arta lui se caracterizează prin exigenţă profesională, este autorul unor afişe, coperte de cărţi, o perioadă scurtă lucrează ca grafician la ziarele judeţene, şi ca scenograf. Paralel cu acestea are şi o activitate expoziţională remarcabilă, a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi membru în colectivul de conducere al Filialei din Satu Mare.
Ion Popdan (1935-2000) s-a născut la Ardud, a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, a predat la Şcoala de Artă din Satu Mare. Este autorul unor naturi statice, portrete şi compoziţii istorice cu atmosferă patetică. Remarcabil, acesta scria şi poezii, acestea fiind publicate post mortem.
Ion Sasu (1939-2011) s-a născut la Târşolţ, în judeţul Satu Mare, a fost un membru activ al colectivului de artişti plastici din Satu Mare, al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Este absolvent al Institutului Pedagogic din Cluj, profesor de desen cu o activitate expoziţională foarte bogată, a organizat mai multe expoziţii personale la Satu Mare şi Cluj, a participat la multe expoziţii colective în ţară şi în străinătate. Era iniţiatorul saloanelor de vară şi de toamnă ale profesorilor de desen din judeţul Satu Mare.
Petkes József (1928-2016) s-a născut la Tăşnad, este absolvent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj. La Satu Mare a lucrat ca profesor de desen şi ca inspector de specialitate. A fost un acuarelist excelent, care, pe lângă activitatea expoziţională, a avut o contribuţie remarcabilă în domeniul cercetărilor etnografice. În ziarul local a publicat un ciclu de articole interesante şi inedite despre valorile etnografice din judeţ. În ultima perioadă a vieţii a trăit la Nyíregyháza, Ungaria. Pe lângă pleiada de artişti sătmăreni la care am făcut referire până acum, nu putem omite numele unor artişti mai puţin cunoscuţi: Szopos Kálmán, Vasile Moldovan, Bogáti Sándor, Kricsfalusi József, Gyulai László, Maria Vişinescu, Marian Vişinescu, Harausz Jenő.
Sursa: Muhi Sándor – Studii şi Comunicări XXXV/II Satu Marea
