De: SERGIU AURAȘ
Dorința de evoluție pare mereu pusă în mișcare ca un vânt ce traversează crengile rigide ale sorții, lăsând în urmă uneori reflexiile discrete ale dezamăgirilor și eșecurilor spulberate de societatea umană. În orice circumstanță ne simțim datori către noi înșine să ne realizăm visele ce ne pot împodobi viața, chiar și cu mici lucruri care ne pot face mai fericiți și în același timp împinși spre a depăși orice barieră, chiar dacă aceasta este situată în aproprierea porților noilor experiențe ale vieții.
Alex este un tânăr de 18 ani înzestrat cu ambiții de viitor si caracter curajos, care a decis să-și aplice o întorsătură radicală a sorții în căutarea libertății, atât pe plan material cât și, mai presus, ce ține de orientarea personală emotivă în trăirea vieții depășind bariera prejudecăților și mentalității generale ale țării.
Eram conștient că în România nu mă puteam dezvolta la fel de bine pe plan personal și financiar, comparativ cu Germania, și chiar dacă limba germană e grea nu numai în vorbire dar și în scriere, am preferat să-mi mențin moralul ridicat zicându-mi că mai bine mă învăț cu greul, căci ușorul îl caută toți.
Libertatea în Germania e mult mai vastă, dar chiar dacă nu o obțin din prima, ea e gratuită pentru toți. Esențial e să-ți – o dorești, căci, ca și un pom, dorința este ca o sămânță … dacă vrei să guști din ea, adică din libertate, trebuie să ai răbdare și să nu renunți oricât de greu ți-ar fi. Nu contează de câte ori guști noroiul ca să schimbi pământul, tu trebuie să te ridici și să te bucuri de evoluția pe care ai făcut-o, indiferent de cât de mică este ea.”
Una din principalele probleme ale României este cea cu angajarea forței de muncă, cu acte în toată regula respectând normele legale…
”La toate întreprinderile la care am lucrat, am muncit de fapt la negru, dar pe lângă faptul că eram încă minor, înțelegeam situația de a fi imposibil să obțin un contract de muncă.
Erau în schimb persoane care aveau vechime chiar și de cinci ani la întreprinderile respective și nu aveau carte de muncă, nici măcar cu numele scris pe o uniformă cum că ar face parte din unitatea respectivă … astfel că, din urma experiențelor mele că în România, aproape toate firmele care angajau, cum ar fi: brutării, restaurante, catering-uri, lanțuri de magazine etc., căutau să angajeze oameni cu cât mai puțină inteligență, expuși totodată la manipulare, pentru a nu li se face contract de muncă cu scopul de a evita cât mai multe taxe la stat și de a obține ”noi pioni”.
iar din toată această situație, am simțit că Romania nu a fost făcută pentru mine, dar nici eu pentru ea!”
CE VA MAI RĂMÂNE DUPĂ NOI?
Nu este ușor să escaladezi ”Everestul Societății”, o societate dornică uneori de a te despuia de mantaua valorilor care depășește standardul monoton de supraviețuire, în liniștea hipnotică a promisiunilor ”cravatelor vișinii politicianiste”, dând startul goanei după fluturii traiului de puf ce plutește într-o direcție necunoscută și confuză, fluturi care ne determină să ne săltăm pașii fără a ține cont de numărul lor, fără a da importanță a ceea cea rămâne în urma urmelor noastre.
Decizia de a da o întorsătură vieții poate schimba multe lucruri, cu toate implicațiile aduse de macazul căutării succesului sperat.
SPONSORII EDIȚIEI:
