Toate cele patru personalități muzicale, de azi și de „ieri”, care vor impresiona melomanii sătmăreni, joi, de la ora 19, pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti, au fost prezenți în paginile cotidianului nostru, inclusiv pe site, așa că în suplimentul cultural din această săptămână mă voi axa pe cele două compoziții muzicale ce ne sunt propuse de colectivul de conducere al instituției culturale sătmărene. Mai menționez doar că pentru acest eveniment sunt valabile abonamentele cu nr. 13.
Ne amintim cu plăcere de interesanta biografie a lui Ludwig van Beethoven văzută prin prisma tinerei și sensibilei Gianina Vancea, biografie apărută în numărul din 23 mai 2022 al cotidianului nostru. Din opera lui Beethoven s-a ales „Concertul pentru pian nr. 4” în sol major pe care îl va interpreta pianistul Demény Balázs (descris în 4 dec. 2020) condus de dirijorul Farkas Róbert (24 oct. 2022) și acompaniat de Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti.
Cel de-al doilea compozitor de care ne vom bucra în această săptămână este Joseph Haydn, care și el la rândul lui a avut expusă biografia în Gazeta de Nord-Vest, anul acesta, pe 30 ian. Am zis al doilea, dar de fapt el este cel care va deschide „Concertul simfonic” din această săptămână ploioasă de toamnă. Ultima sa simfonie a cărei primă audiție a avut loc pe durata vieții sale, denumită „London”, este „Simfonia nr. 104” în re major.
Joseph Haydn: Simfonia nr. 104 în re major – surse multiple și adaptări
Este ultima simfonie a lui Joseph Haydn. Totodată este și ultima dintre cele douăsprezece simfonii londoneze și este cunoscută (oarecum arbitrar, având în vedere existența altor unsprezece) sub numele de London Symphony. În Germania este cunoscută în mod obișnuit sub numele de Simfonia Salomon după Johann Peter Salomon, care a aranjat cele două turnee ale lui Haydn la Londra, chiar dacă este una dintre cele trei dintre ultimele douăsprezece simfonii scrise pentru Concertele de operă ale lui Viotti, mai degrabă decât pentru Salomon.
Lucrarea a fost compusă în 1795, în timp ce Haydn locuia la Londra, și a avut premiera acolo la King’s Theatre pe 4 mai în același an, într-un concert care conținea exclusiv compozițiile lui Haydn și regizat de compozitor. Premiera a fost un succes. Haydn a scris în jurnalul său: „Întreaga companie a fost foarte mulțumită și eu la fel: am primit 4.000 de flori în această seară; așa ceva este posibil doar în Anglia”.
Manuscrisul autograf al simfoniei este păstrat în Biblioteca de Stat din Berlin. Lucrarea este compusă pentru 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete în la, 2 fagoturi, 2 corni în re și sol, 2 trompete în re, timpane, viori 1 și 2, viole și violoncel.
Interpretată în premieră de Evergreen Symphony Orchestra, simfonia se deschide cu o introducere lentă și grandioasă în re minor. A doua mișcare, în sol major, se deschide cu tema principală din coarde. A treia mișcare este un menuet și trio în re major. Tema de deschidere a mișcării finale este exuberantă, în tempo rapid și în formă de sonată, se deschide în modul muzicii populare (inspirată din experiența lui Haydn la Londra) folosind un bas de drone și o temă despre care se pretinde adesea că își are originea la un cântec popular croat.
Ludwig van Beethoven: Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major – sursa Wikipedia
A fost compus în 1805-1806, însă partitura originală în manuscris a fost pierdută. Concertul este orchestrat pentru flaut, două oboaie, două clarinete, doi fagoturi, doi corni, două trompete, timpane și coarde. Conform standardului concertelor clasice, concertul este structurat în trei părți:
- Allegro moderato
- Andante con moto (Mi minor)
- Rondo (Vivace)
Premiera concertului a avut loc în martie 1807 într-un concert privat la reședința Prințului Franz Joseph von Lobkowitz. În cadrul aceluiași concert a avut loc și premiera lucrărilor „Uvertura Coriolan” și „Simfonia nr. 4”. Prima interpretare publică a concertului a avut loc pe 22 decembrie 1808 în Viena la Theater an der Wien. Beethoven a avut rolul de solist în ultima sa apariție publică, de solist cu orchestră. În cadrul aceluiași concert a avut loc și premiera lucrărilor „Fantezia corală” și „Simfoniile nr. 5 și 6”. Beethoven a dedicat concertul prietenului, elevului și protectorului său, Arhiducele Rudolf von Habsburg-Lothringen.
O recenzie în ediția din mai 1808 a publicației „Allgemeine musikalische Zeitung” atestă că ” este cel mai ascultat, singular, artistic și complex concert compus vreodată de Beethoven.” Totuși, după prima interpretare, lucrarea a fost neglijată până în 1836 când a fost revitalizată de Felix Mendelssohn. Astăzi concertul este frecvent interpretat și înregistrat, fiind una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul concertelor pentru pian.
Opriți războaiele!
