More

    Interviu artă-cultură / Ce frumos e omul!

    Neostoit ocrotitor al slovei, Viorel Câmpean, s-a născutla data de 11 iulie 1969 în Satu Mare. Este absolvent al Facultăţii de Istorie-Geografie, doctor în istorie,angajat al Bibliotecii Judeţene Satu Mare, secţia „Carte veche”. Vocaţia de bibliotecar pe care a îmbrăţişat-o nu este întâmplătoare, aşa cum reiese din relatările invitatului meu de azi, ci îşi are rădăcinile adânc înfipte într-o mare pasiune pentru scriitură. Nu doar ştiinţa în biblioteconomie îl face un profesionist desăvârşit, ci şi veşnica lui preocupare de a clădi tot mai înaltcunoaşterea expresiei cuvântului scris. Ocroteşte carteasub semnul unui legământ, ca mai apoi să o poată dărui neîncetat, ca pe un izvor de cunoaştere ce cristalizează calea celui ce se scufundă în tainele ei. Iată o altă poveste care inspiră şi îndeamnă la împlinirea visurilor ce negreșit sălășluiesc în fiecare dintre noi.

    De undeaceastă mare pasiune către carte, Universul creaţiei scrise, şi cum s-a trezit în tine  dorinţa de a veghea la atemporalitatea ei?

    Fiecare ne naștem cu o stea călăuzitoare. A mea a fost și este cartea. Mama mi-a cultivat dragostea pentru citit dar m-a făcut să înțeleg că e important să ai cărți în proprietate. Țin minte că prima bibliotecă – aici cu sensul de mobilier, l-am primit la aniversarea a 14 ani de viață, în 11 iulie 1983. Păstrez cu drag și azi acel corp de bibliotecă, în camera unde îmi este amenajat  punctul de lucru, un loc care îmi este foarte drag și de dorul căruia îmi vine să plâng când trebuie să mă depărtez de el.

    Ai avut vreun model care te-a inspirat în devenirea ta profesională? În ce fel ţi-a marcat traseul vocaţional?

    Am avut mai multe modele de viață. Acesta a fost marele privilegiu pe care viața mi l-a dat. Întâlnirile cu acești oameni au fost bucuriile depline ale existenţei mele. Dacă nu i-aș fi cunoscut pe acei oameni, aș fi rămas un simplu iubitor de carte. Ei m-au făcut să înțeleg că toateinformațiile utile și lecțiile de viață pe care le găsești în cărți trebuie „înapoi la lume date”. Mă veţi întreba de un nume din pleiada de modele, și o să vă amintesc un careian, profesorul Corneliu Balla și, desigur, conducătorul meu de doctorat, cercetătorul-istoric dr. Gelu Neamțu.Unul a fost om de cultură, deși trăitor într-un orășel de provincie, iar celălalt un istoric obiectiv, devotat trup și suflet neamului care i-a dat viață.

    Ce înseamnă pentru tine să fii slujitor al filelor scrise din Sfântul lăcaş de cultură care este Biblioteca Judeţeană Satu Mare? Ce înseamnă concret această profesie?

    Bucuria de a descoperi lucruri noi, zi de zi, satisfacția de a putea împărtăși și celorlalți ceea ce am privilegiul de a afla printre filele adeseori îngălbenite ale cărților și ziarelor care îmi trec prin mână.

    Îţi desfăşori activitatea într-un templu al cărţilor rare, nestemate, la secţiunea „carte veche”. Cât de adâncă e încărcătura emoţională în sala în care sălășluiesc gândurile şi simţămintele cărturarilor de odinioară?

    Într-adevăr, e un templu, și atunci calci cu pioșenie, de când se deschidușile până la sfârșitul programului.Uneori ai senzația că poți vorbi cu înaintașii noștri și îi auzi încurajându-te: „Du-te mai departe, ești pedrumul cel bun!”.

    Ai numeroase volume, publicaţii, articole de specialitate ce-ţi poartă semnătura. Spune-ne câteva cuvinte despre scrierile tale.

    Inventariindu-mi volumele, am observat că cele mai multe le-am scris cu alți autori, lucru care demonstrează că sunt un om de echipă. Totuși, bazinul meu de informații se regăsește parțial, cel mai bine, în cele 4 volume, cunoscute deja după titlu, „Oameni și locuri din Sătmar”. Am numeroase volume în lucru. Fiecare volum, studiu, articol este sau ar trebui să fie pentru semnatar aidoma unui copil. Adică îngrijit încă de la trimiterea către tipar sau către spațiul virtual – mai nou. Și îngrijit, adică augmentat în continuare. Aș vrea apoi să amintesc și să-mi reamintesc că am numeroase volume în șantier, aproape de finalizare.Amintesc aici doar titlul unui proiect: „Familii românești din Sătmarul de odinioară”.

    Cum vezi, pe termen lung, viitorul cărţii tipărite?

    André Malraux a intrat în istorie când a spus că „secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc”. Câtă dreptate a avut, cred că rămâne la latitudinea fiecăruia să aprecieze. Îmi permit să prevăd că numai în caz că umanitatea va dispărea nu vor mai exista cărți tipărite.

    Lectura digitală vs lectura filelor de carte. Ce face diferenţa?

    Comoditatea pe care ți-o dă lectura filelor de carte într-un fotoliu. Și, cealaltă diferență e reprezentată de dificultățile de vedere pe care ți le creează îndelunga lectură digitală. Dar, și o spun din propria-mi experiență, cele două moduri de lectură pot fi lesne și benefic îngemănate. Un exemplu ar fi pagina de Facebook a secției noastre, „Colecții Speciale”, prin intermediul căreia am reușit să stârnim interesul și curiozitatea cititorilor pentru publicațiile aflate în acest adevărat „Tezaur al cărții sătmărene”. Acesta este titlul provizoriu al unui volum antologic pe care sperăm să-l tipărim anul acesta, împreună cu dr. Marta Cordea. Este vorba despre studii și articole apărute în publicații sătmărene, și nu numai, care au încercat să valorifice nestematele din fondul secției noastre.

    Cât de vie este azi biblioteca şi cât de respectat este un bibliotecar în societatea zilelor noastre?

    Și Biblioteca se aliniază celorlalte instituții de cultură, încercând să fie cât mai vie și cât mai prezentă în viața comunității. Încercăm să satisfacem cerințele cititorilor sau utilizatorilor cum li se spune într-un limbaj mai recent, de toate vârstele. După părerea mea, bibliotecile nu trebuie să abdice de la rolul major pe care îl au, acela de a oferi prilejuri de formare cetățenilor, și aici mă refer, desigur, mai ales la cei mai tineri, care bat la porțile cunoașterii și a consacrării.Respect de la oamenii de rând, de la cititorii adevărați. De la clasa politică, același respect cu care onorează întreaga cultură…

    Secţiunea în care îţi desfăşori activitatea este un punct de interes pentru iubitorii de carte. Poate fi ea vizitată de cei pasionaţi?

    Chiar este vizitată, mai ales de elevi, dar și de oameni de cultură de calibru. Amintesc aici faptul că eu și colega dr. Marta Cordea, gestionăm, după ce l-am și amenajat, Atelierul Memorial „Nae Antonescu”, un alt model de viață. Cărțile de la aceste două secții nu pot fi împrumutate, dar pot fi citite la secția noastră, în cadrul unui orar stabilit, sau la Sala de lectură „Gheorghe Bulgăr”, aflată la același palier al instituției noastre.

    Te rog să adresezi un mesaj cititorilor acestei pagini şi, arc peste timp, pentru cei care, poate, undeva, cândva, vor lectura aceste rânduri.

    Le-aș transmite un gând venit de la un cronicar, dar care este întotdeauna verificat, deci și în contemporaneitate, prin adevărul pe care îl conține: nuiestealtaşimaifrumoasă,şi mai de folosîn toată viiaţa omuluizăbavă, decât cetitul cărţilor”.

    Mulţumesc! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!

     

    Georgeta I. Govor

     

     

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE