More

    Apa, o localitate încărcată de istorie

    Localitatea Apa este amintită pentru prima dată în 1215, în Registrul de la Oradea, când una dintre locuitoare este acuzată de comiterea unei crime. În cursul secolului al XIV-lea, satul intră în componența domeniului cu centrul la Medieşu Aurit, aflat în proprietatea familiei Móric. Datorită apropierii de Medieşu Aurit, aşezarea a fost mereu în drumul atacurilor mai mult sau mai puţin organizate care aveau drept ţintă centrul domenial. Astfel, la începutul secolului al XV-lea, Balc şi Drag, membri ai familiei nobiliare rivale a Drăgoşeştilor, au devastat satul şi au jefuit locuitorii, iobagi ai nobililor Móric.
    „După stingerea familiei proprietare, la sfârşitul secolului al XV-lea, aşezarea ajunge în posesia familiei Báthori şi este inclusă în domeniul cu centrul la Seini. Începând cu secolul al XVIII-lea, mai mulţi nobili mici îşi împart proprietatea asupra satului. Consecinţe devastatoare le-a avut în zonă ultimul atac al tătarilor, din anul 1717, care a dus la pustiirea temporară a localităţii Apa.
    În secolul al XIX-lea, moşierii mai însemnaţi ai localităţii proveneau din familiile Szent-Iványi şi Berenczei-Kováts, ale căror curii se păstrează până în prezent. Locuitorii comunei Apa au fost părtași direcți la evenimentele și transformările politice și sociale petrecute în perioada secolului al XX-lea.
    La 10 noiembrie 1918, în Apa ia ființă Consiliul Național Român, compus din 76 de membri. Alături de acesta funcționa și o Gardă Națională Română. Vasile Pop, originar din Apa, a fost desemnat să reprezinte Cercul Electoral Medieșu Aurit şi Apa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. La finalul celui de al Doilea Război Mondial, regimul comunist a adus, încă din primii săi ani de existenţă, schimbări majore în viaţa satului tradiţional.
    În anul 1950, au luat fiinţă şi la Apa aşa-numitele TOZ-uri, forme incipiente de asociaţii agricole, în care doar pământul şi munca oamenilor erau comune. Câţiva ani mai târziu, planul socialist a trecut într-o nouă etapă, cea a colectivizării propriu-zise a agriculturii. Începând cu 1956 s-a desfăşurat campania de constituire a Cooperativei Agricole de Producție din această localitate, campanie care s-a desfășurat de-a lungul a mai mulți ani.
    Biserica ortodoxă
    Biserica ortodoxă cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh” a fost precedată de un lăcaş de cult din lemn, situat la marginea satului actual. Acesta trebuie să fi fost construit în jurul anilor 1740, deoarece este menţionat ca fiind nou într-o conscripţie a Episcopiei Greco-Catolice de Mukachevo datând din 1747. Locul vechii biserici este marcat printr-un crucifix. Edificiul de cult actual a fost construit între anii 1848 şi 1863, în stil baroc. Datorită unor erori de construcție a fost necesară refacerea turnului bisericii, fapt care s-a realizat la începutul secolului al XX-lea. Pictura interioară, realizată în stil bizantin, a fost restaurată în anul 1927.
    Iconostasul este format doar din două registre: icoanele împărătești și cele care îi reprezintă pe cei 12 apostoli. Ele sunt pictate pe lemn, în stil bizantin.
    Biserica reformată
    Biserica medievală a localității, dedicată Sf. Nicolae, este menţionată în anul 1334, în Registrul de Decime Papale. Edificiul actual poate fi una dintre cele șapte biserici a căror construcție a fost finanțată de Susana Báthori în secolul al XV-lea. Împreună cu majoritatea lăcașelor de cult din regiune, biserica din Apa a devenit reformată în secolul al XVI-lea. Construcția turnului impunător este plasată de inscripția din biserică în anul 1640, însă unii cercetători tind să dateze începuturile acestei părți a edificiului în perioada goticului. Impresia de monumentalitate pe care o lasă turnul este susținută de disproporția dintre dimensiunile fațadei și cele patru ferestre minuscule situate în partea superioară a acesteia. Timpanul situat deasupra intrării în biserică datează din perioada construcției edificiului actual, încadrându-se, din punct de vedere stilistic, în Renașterea târzie. Ancadramentul ușii a fost construit ulterior, în anul 1807. Acoperișul turnului formează o piramidă octogonală, flancată de patru turnulețe. Biserica a suferit numeroase distrugeri în urma atacurilor tătare. După invazia din 1717, probabil pentru a preveni incendiile, partea superioară a turnului este reconstruită din cărămidă (1750). Din patrimoniul bisericii face parte și un potir de argint inscripționat cu caractere gotice: „MARIA”. Caracterul literelor corespunde modului de scriere gotică din secolul al XIV-lea. Deasupra nodului, sub cupă, există o altă inscripție, realizată tot cu caractere gotice: „paro Apa”. Cupa este netedă, evazată spre buză. Ea nu are paner, fapt care, alături de alte caracteristici, determină încadrarea acestui potir, din punct de vedere cronologic, într-o perioadă anterioară secolului al XVI-lea.
    Sursa: josamuzeum.hu

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE