Vince Nagy de Losonc s-a născut pe 4 martie 1886, Satu Mare ( oraş aflat în perioada aceea în imperiul Austro –Ungar) fiind un politician maghiar care a ocupat postul de ministru de interne în anii 1918-1919, în perioada Republicii Democrate Ungarea, aceasta fiind numele unei republici de scurtă durată creată după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar, la 16 noiembrie 1918, care a proclamat independenţa Ungariei faţă de Imperiu. Pornită de la comitetul naţional controlat de coaliţia partidelor social-democrat, radical, şi al lui Mihály Károlyi, ea a încercat să reformeze statul, să păstreze graniţele austro-ungare şi să negocieze pacea cu Tripla Antantă. Confruntându-se cu imposibilitatea menţinerii integrităţii teritoriale, a cedat puterea unei coaliţii între comunişti şi socialişti, care au proclamat Republica Sovietică Ungară în martie 1919. După înfrângerea acesteia din urmă în faţa armatelor ţărilor vecine, a reapărut pentru scurt timp în august 1919, fiind înlocuită după câteva zile de către regatul restaurat.
În anul 1907 Vince Nagy obţine un doctorat în drept la Universitatea din Cluj, iar în 1911 a dat examen de admitere în barou. Din 1912 a fost avocat la Satu Mare.
Între anii 1916 şi 1918 a activat ca şi parlamentar independent. În perioada noiembrie-decembrie 1918 a îndeplinit funcţia de secretar de stat, iar apoi, în perioada 12 decembrie 1918 – 21 martie 1919, funcţia de ministru de interne în guvernele conduse de Mihály Károlyi şi Dénes Berinkey.
După proclamarea Republicii Sovietice Ungaria (21 martie 1919) s-a reîntors la Satu Mare. Există date care susţin ideea că în primăvara anului 1919 ca şi consilier politic al colonelului Károly Kratochvil, care era comandant al Diviziei Secuieşti, l-a sfătuit pe acesta să facă francezilor oferta de a întoarce trupele diviziei împotriva comuniştilor, cu condiţia ca românii să nu treacă de linia de demarcaţie din Transilvania şi francezii să permită trupelor diviziei reîntoarcerea în Ardeal. După schimbarea autorităţii statale în Transilvania, Nagy a fost încarcerat de noile autorităţi timp de nouă luni.
Începând din 1922 a fost avocat la Budapesta. În perioada 1924-1926 a fost membru al Adunării Naţionale ca reprezentant al Partidului Independenţei – Kossuth ’48. Din 1928 a fost preşedinte executiv al Partidului Independenţei Naţionale Kossuth (succesor al Partidului Kossuth numit mai sus). Din cauza atitudinii sale antinaziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost nevoit să se ascundă după invadarea Ungariei de către germani (19 martie 1944). În aprilie 1945 el şi partidul său s-au alăturat Partidului Civic Independent al Micilor Proprietari şi Lucrători Agrari (FKgP). În perioada iunie-septembrie 1945 a fost membru în Adunarea Naţionale Provizorie a Ungariei, iar din august 1945 membru în Consiliul Naţional al Educaţiei al FKgP. A fost reales membru al Adunării Naţionale în legislatura 1945-1947. A respins colaborarea partidului său cu Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat, fiind exclus din FKgP în martie 1946, la presiunea extremei stângi, împreună cu alte 19 persoane.
În februarie-martie 1946 a fost acuzator politic în procesul lui Szálasi, deşi avea profesia de avocat şi a lucrat întotdeauna doar ca avocat. El a cerut o condamnare la moarte pentru toţi inculpaţii, iar această pedeapsă a fost hotărâtă de Tribunalul Poporului şi de curţile superioare de justiţie. În 1946 a participat la înfiinţarea Partidului Libertăţii Maghiare, iar mai târziu a devenit vicepreşedinte al partidului.
După autodesfiinţarea partidului (iulie 1947), Vince Nagy s-a alăturat Partidului Independenţei Maghiare, însă a părăsit ţara la sfârşitul aceleiaşi luni. Din anul 1948 până la moartea sa (1 iunie 1965) a locuit în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat ca tehnician de televiziune. A participat în mod activ la viaţa politică a emigraţiei, iar din 1950 a fost vicepreşedinte al Comisiei naţionale maghiare. În 1952 a fondat Asociaţia Avocaţilor Liberi Maghiari din SUA şi până în 1958 a fost preşedinte al acesteia. De asemenea, a fost consilier la Departamentul de Stat şi consultant la Radio Europa Liberă.
Nicolae Ghişan
