Castorică riscă să rămână fără gaşca mică a lui Fundulică. Săgeţile sale s-au săturat să muncească pe bani de rahat, slujind un mare ratat. Unele au intrat în concedii medicale, supărate că au primit doar jumătate din banii promişi cu atâta zel de Castorel cel tembel. Altele şi-au dat seama că nu are rost să lucreze la negru când au ajuns să fie internate, bineînţeles pe fals, din cauza unor grave probleme de sănătate. Bietele săgeţi se simt trădate şi afirmă că nu mai au niciun motiv de loialitate. În plus, s-au săturat să fie tot timpul certate şi chiar înjurate de incisivul Castor, de profesie delator. Nici chiar şoferul nu mai poate face la infinit pe nepăsătorul. Săgeata principală şi tot mai cheală caută, la rândul ei, o soluţie miraculoasă pentru a ieşi din această situaţie dezastruoasă. Asocierea de firmă începe să nu-i mai convină. Revolta mocnită pare să-i fi scăpat lui Castorică. Oricum, zilele şi fondurile sale sunt numărate. Afaceriştii sătmăreni refuză să se mai lase şantajaţi de această grupare de rataţi, condusă de un incompatibil instabil. Castorică n-are nici cea mai mică intenţie să se atingă de rezervele sale monetare pentru a-şi întreţine gaşca servitoare. Suma forfetară nu prea mai ajunge, căci obrazul fin cu cheltuială se ţine. Iar gaşca lui Fundulică refuză să mai fie plătită în pălincă şi să i se scoată ochii cu câte-o vodcă mică.
