În mod sigur există un moment în viaţa fiecăruia dintre noi când vrem să lăsăm totul baltă şi să plecăm într-o călătorie lungă în care să avem parte de aventura supremă a vieţii. Sorin Necula (41 ani) nu s-a mulţumit doar să viseze ci chiar şi-a pus în aplicare visele. Sătul de viaţa monotonă pe care o ducea, asta însemnând serviciu de la ora 8 la ora 17 şi toate celelalte banalităţi cotidiene ce ţi le oferă viaţa de zi cu zi , sătmăreanul s-a decis că e timpul să facă ce şi-a dorit tot timpul. O aventură pe urmele celebrului călător Marco Polo, respectând traseul legendarului Drum al Mătăsii.
“Ideea mi-a venit după ce am urmărit pe HBO un documentar despre un român care a făcut o călătorie din România până în Mongolia şi înapoi pe motocicletă. Mi-a plăcut mult ideea şi am zis că vreau şi eu să fac aşa ceva. A fost vorba şi de criza vârstei mijlocii, pe care mă gândesc că fiecare bărbat o are şi mi-am zis că trebuie să fac şi eu ceva ieşit din comun. Iniţial vroiam să fac şi eu călătoria cu motocicleta însă până la urmă am ales bicicleta deoarece încercarea era şi mai mare. În timpul în care am plănuit această călătoria am adunat banii necesari ( vreo 5000 de euro) dar şi materialele de care aveam nevoie.” ne-a spus Sorin.
După doi ani de pregătire pe data de 13 martie 2017 Sorin părăsea Sătmarul şi se angrena într-o călătorie care avea să însumeze 12.750 km, în care a vizitat 10 țări (11 cu România), a văzut locuri de o frumuseţe rară şi a cunoscut oameni deosebiţi.
Traseul urmat
În decursul celor cinci luni petrecute pe drum ( patru luni până la destinaţia finală Almati doar pe bicicletă şi o lună la întoarcere când a folost şi atutobuzul, vaporul şi trenul) Sorin a pedalat pe următoarea rută:Satu Mare – Dej – Târgu Mureş, Sighişoara – Braşov –Ploieşti – Bucureşti după care a ieşit din România în Bulgaria pe la Ruse a urmat Turcia – Armenia – Georgia – Azerbaidjan – Iran – Turkmenistan – Uzbekistan – Tadjikistan şi destinaţia finală Kazakhstan.
“Chiar dacă nu m-am antrenat special pentru această călătorie sau să fi făcut ceva sport de performanţă înainte , pot să spun că nu am întâmpinat greutăţi de efort. După prima mie de kilometri străbătuţi deja te simţi foarte antrenat. Făceam pe zi o medie de 120 de kilometri iar cazarea 40 % am făcut-o la cort, 40% la hotel/motel şi 20% invitat la oameni. Există site-uri pe care găseşti cazare gratis la diferite persoane care-şi oferă locuinţa exclusiv pentru cicloturişti. Cât priveşte traseul l-am ales deoarece este uşor de parcurs, este o zonă foarte circulată, fiind o rută a celebrului Drum al Mătăsii, şi des folosită de tot felul de aventurieri pe bicicletă. Am întâlnit persoane de toate vârstele şi sexele, de la bătrâni pensionari la tinere care circulau singure fără nici cea mai mică teamă. De altfel pe toată durata călătoriei mele nu am avut nici cea mai mică problemă de securitate. Ba din contră eram primit, în special de localnici, cu o ospitalitate care pe mine m-a uimit profund. De pildă la un moment dat am ajuns într-un sătuc din Uzbekistan, unde tocmai se încheiase Ramadanul şi unde am fost invitat să mănânc şi să petrec cu toată suflarea comunităţii. Acestea sunt lucruri care n-au cum să nu-ţi rămână în memorie şi care să te facă să reflectezi din altă perspectivă asupra condiţiei umane şi a bunătăţii ei.” rememorează Sorin.
Ţările unde a cunoscut de asemenea oameni foarte prietenoşi au fost Turcia şi Iranul. În Turcia a petrecut o săptămână răstimp în care a vizitat Istanbulul , Ankara şi Cappadocia cu celebrele ei peşteri şi festivalul de baloane. În Iran a avut surpriza să fie oprit pe drum de un tip care i-a spus că atunci când va ajunge în Teheran să-l caute deoarece doreşte să-i ofere cazare şi masă. “ Tipul era proprietarul unui mic restaurant şi total dezinteresat mi-a oferit cazare şi masă plus că am făcut o vizită şi părinţilor lui care trăiau la ţară. Eram copleşit să văd atâta bunătate. Faptul că trăiesc oarecum izolaţi de lumea occidentală, într-o ţară în care drepturile şi libertăţile civile dar şi accesul la internet sunt îngrădite îi face pe oamenii de aici să-şi dorească mai mult decât oricine contactul cu alţi semeni veniţi din lumi libere, dezvoltate. Am avut şi experienţa de a călători în trecut atunci când am trecut prin Armenia şi Georgia şi asta nu o spun la modul peiorativ. Aveam impresia că mă aflu în România anilor 90.” spune uşor amuzat Sorin.
N-au lipsit nici momentele mai puţin plăcute. În Dushanbe, capitala Tadjikistanului a trebuit să stea ţintuit la pat trei zile datorită unei toxinfecţii alimentare. “ A fost momentul când am slăbit destul de mult. Cert este că la plecare aveam 74 de kilograme iar când am ajuns acasă, după cinci luni, cântăream 62 de kilograme. Neplăcute au fost şi variaţiunile de temperatură la care am fost supus, de la +45 de grade, câte se înregistrau în deşertul Karakalpastan, la – 2 grade în trecătorile din Munţii Pamir. Toate acestea însă nu au reuşit să-mi şteargă câtuşi de puţin din plăcerea unei aventuri pe care aş repeta-o oricând” ne spune Sorin.
Aventurierul le sugerează oamenilor să strângă bani şi să plece cât mai repede, pentru că orice călătorie te face să vezi lucrurile altfel, să ai o perspectivă diferită asupra lumii şi asta ajută foarte mult pentru o viaţă trăită cu plăcere.
