Încununarea tradiției preoțești de mai multe generații a familiei Popp, a fost construirea capelei care îi poartă și astăzi numele. În anii ’30 ai secolului trecut, trei dintre cei patru fii ai preotului Samuil Popp decid să-și unească eforturile pentru a crea un monument durabil, menit să onoreze amintirea familiei și să fie simbolul acelei trăsături spirituale care le-a definit trecutul: misiunea sacerdotală. Destinată inițial spre a servi drept cavou mortuar şi capelă pentru serviciile religioase ale familiei, aceasta a primit după donația generoasă a acelorași membri ai familiei, statutul de parohie și a intrat, astfel, în slujba comunității românești greco-catolice din orașul Satu Mare.
Cei trei ctitori ai ”smeritului giuvaer arhitectural” și-au folosit cele mai importante avantaje pentru îndeplinirea acestei misiuni: Mihai Pop și Octavian Pop, avocați de renume și – ultimul – priceput economist, și-au pus la dispoziție puterea financiară și priceperea administrativă pentru construcția capelei. Renumitul artist Aurel Popp a completat în mod decisiv trio-ul familial, creând până la ultimul detaliu planul edificiului de cult şi decorurile arhitecturale, dând naștere astfel, uneia dintre cele mai reprezentative opere artistice ale sale.
Construcția capelei trebuia se pare, să dureze mai puțin de un an. În mai 1935 se poartă tratative între Octavian Popp, în calitate de inițiator al proiectului, și prim-curatorul Augustin Ferențiu, reprezentant al Bisericii Române Unite din Satu Mare. Condițiile acceptate fără rezerve de cele două părți, rămân în mare parte neschimbate pe parcursul funcționării capelei. Terenul pentru amplasarea edificiului și pentru curtea aferentă urma să fie pus la dispoziție de Biserică în cimitirul greco-catolic, respectându-se planul de situație întocmit de inginerul șef al municipiului Satu Mare și locația exactă solicitată de constructori, care își doreau o construcție vizibilă. Cheltuielile suplimentare de amenajare a teritoriului (mutarea locuinței paznicului, împrejmuirea curții) urmau să fie suportate de familie. Cavoul săpat sub capela propriu-zisă rămânea pentru totdeauna în posesia familiei Popp, care își păstra dreptul exclusiv de înmormântare; edificiul de cult era destinat în schimb să deservească nevoilor spirituale ale credincioșilor greco-catolici din zonă (”Cartierul C.F.R.”), fiind pus la dispoziție necondiționat pentru desfășurarea serviciului liturgic. În cazul în care familia neglija din motive oarecare întreținerea capelei, obligațiile în acest sens reveneau Bisericii Române Unite.
În paralel cu demararea lucrărilor de construcție, frații Popp desfășoară ample demersuri juridice și administrative pentru exhumarea membrilor familiei imediate, care își aveau locul de veci în satul natal, la Căuaș, și strămutarea rămășițelor pământești în cavoul din Satu Mare. Proiectul, planificat pentru toamna anului 1935, este dus la îndeplinire abia în luna septembrie a anului 1936, din cauza prelungirii lucrărilor de construcție la capelă. Atunci, sunt reîngropați la Satu Mare șapte membri ai familiei Popp, de la străbunicii celor trei frați și până la tatăl acestora, preotul Samuil Popp. Cel mai mare regret al ctitorilor era că osemintele fratelui lor, mort la trei luni, nu au mai putut fi găsite.
Capela a fost înzestrată cu un iconostas alcătuit din asamblarea a două piese diferite, provenite din satele Aciua şi Ruşeni. Acestea au fost colecţionate probabil de către Aurel Popp. Datorită îngustimii arcului de triumf, icoanele împărăteşti din extremităţi, precum şi icoanele laterale ale registrelor superioare sunt fixate perpendicular pe arcul de triumf, astfel că iconostasul are forma literei ”U”. Registrul prăznicarelor este alcătuit din douăsprezece icoane, în centru fiind Sfânta Faţă. Apostolii sunt grupaţi câte doi, flancând compoziţia centrală Deisis. Frontonul iconostasului urmăreşte linia arcului de triumf, fiind aşadar arcuit şi decorat cu o ornamentică bogată, traforată, combinată cu medalioane reprezentându-i pe cei doisprezece apostoli. Întreaga structură este încoronată cu o cruce. Icoanele cu excepţia celor două icoane împărăteşti central, par a fi opere din secolul al XVIII-lea. Candelabrul este din aceeaşi epocă cu capela.
La data de 15 octombrie 1936, lucrările de construcție la capelă și cavou erau finalizate. În acea zi este semnată convenția definitivă între Biserica Greco-Catolică Română, prin protopopul Aurel Dragoș și Octavian Popp, reprezentantul legal al familiei. Două săptămâni mai târziu, la 1 noiembrie 1936, edificiul de cult a fost sfințit de primul Episcop Greco-Catolic al Maramureșului, Alexandru Rusu.
Din punct de vedere administrativ, însă, situația noii capele era departe de a fi clarificată. Corepondența dintre reprezentanții familiei și cei ai Bisericii Unite continuă timp de mai mulți ani, documentul definitiv prin care Episcopia Maramureșului lua act de donația capelei fiind semnat abia în 1943. În același an a fost numit în serviciul noii parohii primul său păstor, preotul Romulus Lemeny. Aveau să urmeze însă ani de restriște pentru Biserica Română Unită. La 1 decembrie 1948, la inițiativa guvernului Petru Groza, Marea Adunare Națională a dispus încetarea oficială a cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia. Capela familiei Popp intră și ea în componența Bisericii Ortodoxe, păstrându-și însă statutul parohial timp de aproape o jumătate de secol.
Preoții care au slujit la această parohie în cea de a doua parte a secolului XX sunt următorii:
• Romulus Lemeny, 1943-1954. Primul preot al parohiei, este transferat în 1954 la Baia Sprie, în actualul județ Maramureș. Moare în 1958, în noua sa parohie.
• Mihai Doboşi, 1954 – 1960. Este ultima parte a misiunii sale de preot, acesta retrăgându-se din activitate în 1960.
• Vasile Pop, 1960 – 1967. A activat anterior în calitate de consilier cultural la Oradea. A slujit până pe 1 octombrie 1967, transferându-se apoi la Bucureşti.
• Gheorghe Miclăuș, 1967-1968, preot suplinitor. Comunitatea pe care o deservea în mod curent era cea Parohiei Ortodoxe nr. IV din Satu Mare.
•Costache Mirea, 1968 – 1981. Este transferat de la Parohia Iapa din Maramureş. În primul an al păstoririi sale, capela este resfințită de către P.S. Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei. Tot la inițiativa noului preot paroh, interiorul edificiului este repictat în anul 1978.
• Traian Pilca, 1981 – 1987.
• Petru Tătăran, 1987 – 2000. Este transferat la Satu Mare de la Certeze în 1987 și slujește până la pierderea rolului liturgic al capelei, în anul 2000.
Sub păstorirea preotului Petru Tătăran, în 1991 a fost sfințită piatra de temelie a unei noi biserici menită să deservească parohia cu centrul la capela familiei Popp. Timp de aproape un deceniu, cât au durat lucrările de construcție, resursele financiare ale parohiei s-au îndreptat înspre ridicarea noului edificiu de cult, iar întreținerea construcției din cimitir a fost neglijată. În anul 2000, P.S. Justian Chira şi P.S. Justin Sigheteanu, în fruntea unui sobor de preoţi au sfinţit noua biserică a parohiei, care din acel moment devine locul exclusiv de desfășurare a serviciului liturgic. Pierzându-și funcționalitatea inițială, edificiul ctitorit de familia Popp devine capelă mortuară și își păstrează acest rol până în anul 2005, când a fost retrocedat Bisericii Greco-Catolice.
Prima Liturghie de rit greco-catolic s-a oficiat în capela redobândită la 10 aprilie 2005. Timp de un an, parohia reînființată a fost deservită de Nicolae Huzău de la Botiz, în calitate de vicar parohial funcționând Cristian Ioan Sabău. Din iulie 2006, preotul Cristian Ioan Sabău păstorește această parohie.
Lucrările capitale de reparație și renovare a capelei au început în anul 2006, la inițiativa noului preot, Cristian Ioan Sabău. În momentul retrocedării, starea capelei rămase în paragină ajunsese una jalnică. Frumusețea detaliilor arhitecturale ale capelei devenise greu de observat în spatele tencuielilor scorojite, a ornamentelor parțial desprinse sau căzute de-a lungul timpului, a jgheaburilor distruse, care nu mai împiedicau infiltrația apei pluviale. Nici situația din interiorul capelei nu era una fericită. Geamurile sparte și jgheaburile nefuncționale determinaseră apariția masivă a igrasiei, iar fumul lumânărilor și amenajările improvizate din timpul în care edificiul a fost utilizat drept capelă mortuară, au provocat grave deteriorări la nivelul pereților.
Încercările de restaurare a frumuseții originale a monumentului s-au făcut treptat, sub povara dificultăților financiare. Încă din anul 2005 a fost proiectat și introdus gazul, montându-se în interiorul capelei instalațiile aferente. În anul următor, au fost realizate o parte a amenajărilor exterioare, prin tăierea copacilor neîngrijiți și periculoși pentru integritatea monumentului, și au fost făcute reparații la nivelul ferestrelor, înlocuindu-se ochiurile de sticlă lipsă. În același an, cu aprobarea P. S. Ioan Şişeştean, parohia a primit hramul ”Sfântul Iosif”. În anul 2007 s-au continuat lucrările de amenajare a curții exterioare, iar în anul 2009 a fost reparat acoperișul iar jgheaburile au fost înlocuite. În aceeași perioadă, pereții capelei au fost reparați, iar în interior s-a completat mobilierul. Mai multe fonduri au necesitat restaurarea pieselor orginale, de mare valoare, ale capelei: iconostasul și candelabrul, care au fost finalizate la începutul anului 2010.
Restaurarea exterioară a edificiului de cult avea să necesite însă eforturi financiare mai presus de puterea de susținere a enoriașilor. Șansa renovării s-a ivit odată cu participarea parohiei la un proiect european de cooperare transfrontalieră HURO, care își propunea valorificarea și încurajarea turismului religios: Maria’s Ray-Protection and presentation of Mutual Religious Tourism Values. Parohia Greco-Catolică ”Sfântul Iosif” a implementat acest proiect în colaborare cu Episcopia Greco Catolică de Hajdúdorog-Ungaria, în calitate de lider de proiect, cu Parohia Greco-Catolică Maghiară ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Carei și Biserica piaristă ”Sfântul Iosif de Calasanz” din Carei. Prin intermediul acestui program, lucrările de renovare au început în mai și s-au finalizat în septembrie 2013, capelei fiindu-i restaurată prestanța și eleganța de odininioară.
Capela restaurată a familiei Popp a fost sfințită de P. S. Vasile Bizău al Maramureşului la 1 iunie 2014.
Florin Mureşan
