More


    De la prăşitul cartofilor, la unul dintre cele mai mari tezaure descoperite în judeţul Satu Mare

    =

    tezaur1

    Grupul de piese de bronz descoperit la Ciumeşti (în anul 2013) face parte din aşa numita categorie a “depozitelor”, adică a grupărilor de arme, podoabe sau unelte ce se găsesc în număr mare în zona Sătmarului, odată cu diferite lucrări de răscolire a pământului. Despre motivele îngropării acestor grupe de obiecte cercetătorii au identificat uneori elemente care susţin că piesele au fost îngropate ca ofrande, fără a lipsi cercetători care să susţină că uneori îngroparea pieselor metalice a avut raţiuni practice, de natură profană.

    “Piesele au fost descoperite în grădina unei gospodării din Ciumeşti, cu ocazia unor lucrări agricole. În urma anunţării de către descoperitor, Gellért Angyal, specialiştii muzeului s-au prezentat la locul de descoperire, pe data de 12 iunie 2013. În final compoziţia depozitului cuprinde 38 piese de bronz şi 30 de fragmente de turte de bronz. Categoria armelor este reprezentată de opt piese: două pumnale (o piesă ruptă în două bucăţi şi un vârf), cinci topoare cu disc şi spin (trei întregi şi două fragmente de lame) şi un fragment de topor cu manșon, miniatural. Categoria uneltelor este prezentă printr-un număr de 24 piese: 18 seceri (15 seceri cu buton ce au vârful rupt, un fragment de lamă şi două vârfuri), patru celturi (două întregi şi două fragmente de lamă) şi două nicovale/ciocane. Categoria podoabelor este prezentă prin trei brăţări întregi. Trei fragmente de bronzuri provin de la obiecte neidentificate.” afirmă Robert Ghindele, arheologul Muzeului de Istorie din Satu Mare.

    Deşi conţine unele artefacte ce încep să apară şi în depozitele de tip Uriu-Ópályi, pornind de la combinaţia caracteristică a unor piese (topoare cu disc şi spin de tip B4, pumnal, celturi), depozitul de la Ciumeşti se încadrează în seria Cincu-Suseni/Kurd (ce este atribuită secolelor XII şi XI a. Chr.). Pentru descoperirea de la Ciumeşti аceastă apartenenţă este susţinută şi de numărul mare de turte, respectiv de gradul accentuat de fragmentare a pieselor. Pentru interpretarea descoperirii de la Ciumeşti, faptul că structura şi starea fragmentară a obiectelor se înscrie în niște canoane valabile într-o anumită vreme, ne face să luăm în considerare existenţa unui câmp motivaţional comun ce provoacă aceste depuneri. În cazul a 15 seceri de la Ciumeşti, fragmentarea pare să fi urmărit o regulă raţională, având în vedere că fiecare piesă din cele 15 are ruptă aceeaşi parte dinspre vârf. Obiceiul distrugerii vârfurilor, constatat şi în cazul altor depozite cu seceri, reprezintă un element prin care se evidenţiază scoaterea din folosinţă a piesei prin anihilarea părţii active.

    tezaur2

    Acelaşi obicei poate fi luat în calcul şi pentru trei topoare cu disc (cele două lame şi toporul rupt), a fragmentelor de pumnal şi a fragmentului de nicovală. Intenţia de a fragmenta este evidentă în cazul toporului cu disc şi spin care a fost rupt printr-o lovitură puternică, care nu a intervenit în timpul utilizării sale, ci a fost cauzată de o lovitură aplicată perpendicular pe piesă, cu scopul evident de a o distruge. De asemenea, ruperea pumnalului și a toporului cu disc în două fragmente componente nu are drept scop depunerea unui element care să suplinească întregul obiect.

    Prin prezenţa în conţinutul său a unor piese legate de metalurgie (nicovale, turte), depozitul de la Ciumeşti poate fi pus în legătură cu o descoperire mai veche şi astfel aruncă o nouă lumină asupra practicării în zonă a metalurgiei preistorice. În apropierea locului în care a fost găsit depozitul, în urmă cu o jumătate de secol a fost descoperit un mare grup de tipare, matriţe în care erau turnate piese de bronz ce se datează, de asemenea, în perioada ce corespunde ultimelor două secole ale mileniului II a. Chr. Astfel, în zonă sporesc elementele ce atestă existenţa unui centru metalurgic, iar tiparele nu pot fi legate de instrumentarul unui meşter ambulant, cum s-a propus anterior. Devine tot mai plauzibil că practicarea metalurgiei în această arie să fie domeniu component al unui important centru de putere din zona Ciumeşti – Sanislău, centru ce tinde a fi atestat de descoperirea în această regiune a unor piese specifice elitelor.

    Reamintim că în aceeaşi zonă, dar în 1960, a fost descoperit cel mai important artefact arheologic al județului Satu Mare, şi anume coiful celtic de la Ciumești, acesta fiind și una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din lumea celților.

    coiful-de-la-ciumesti

    Coiful de la Ciumești a fost descoperit întâmplător de un localnic care efectua săpături pentru construirea unor grajduri pentru CAP-ul din localitate. Alături de coiful din fier încoronat cu un șoim au mai fost găsite o cămașă de zale din fier, cnemide și fibule din bronz, un inel, două brățări și mai multe vase de lut. Mormântul, unic în lume ca și coiful, a fost denumit “mormântul cu coif de la Ciumești”.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img