În ultimii ani, vânătoarea de subiecte penale, transformată în dosare, a devenit un „instrument de tortură”, demn de evul mediu, pentru concurenţii politici. Inexactităţile şi lacunele existente în unele legi au conferit posibilitatea unor politicieni să-şi netezească,”prin interpuşi”, astfel, drumul spre anumite „victorii” electorale. Mulţi dintre cei mai inteligenţi concurenţi politici au fost condamnaţi în urma unui îndemn dictatorial simplu: „Găsiţi-i ceva!”. Se spune că „mercenarii” nu sunt vinovaţi pentru faptele lor, ci mai degrabă se fac vinovaţi toţi cei care au dat comenzi din tenebroasele culise ale democraţiei, în vederea confecţionării unor „dosare”, finalizate ulterior cu arestarea unor concurenţi politici. Dovadă stă o întrebare celebră rostită în spaţiul public:”Am dat drumul la vreun dosar?”.
Din nefericire, vânătoarea de subiecte penale continuă şi în zilele noastre, iar vehemenţa comenzilor în vederea eliminării anumitor politicieni este din ce în ce mai acerbă în lumea politică românească. Această „vânătoare” se intensifică de fiecare dată cu mult timp înainte de începerea unei campanii electorale. Scopul principal al acestui demers ingrat este acela de a discredita potenţialii candidaţi „de temut” în alegerile prezidenţiale, parlamentare sau locale. „Regizorii” care se ocupă cu astfel de scenarii sumbre sunt foarte abili, bine pregătiţi din punct de vedere profesional, pentru ca în final să „proiecteze” în spaţiul public o imagine falsă despre o personalitate sau mai multe personalităţi politice din România. Parcă ne-am scindat în tot felul de „triburi”colorate politice, iar unele nu vizează în mod prioritar nevoile şi interesul naţional. Aceste „lupte tribale” se finalizează cu eliminarea din „ţarcul electoral” a celor „mai buni dintre cei buni” politicieni.
Curios este faptul că aproape nimeni nu intervine pentru a stopa aceste „atacuri” nedrepte, decât foarte rar, dar şi atunci efectul în plan politic şi social este nesemnificativ, deşi acesta ar fi avut menirea de a „pune capăt unor dispute politice sterile”. Deunăzi, un politician a avut curajul să spună că nu e bine să se folosească cuvântul „penal” la modul general, pentru că percepţia externă ar fi nefastă pentru români, în sensul că „nu toţi românii sunt penali!”. Orgoliile şi lipsa de dialog domină mintea unor politicieni, ”cu voie sau fără voie”, care s-au transformat într-un fel de „marionete” de tip nou, care „trec peste cadavre” pentru a-şi atinge scopurile sau pentru a pune probabil în aplicare anumite strategii sau comenzi vehemente străine de interesul naţional. Starea de disconfort public, creată de aceşti „ciclopi” ai politicii româneşti, abate mereu atenţia opiniei publice de la marile probleme economice, sociale şi medicale cu care se confruntă România. Dorinţa de a elimina „cu orice preţ” anumiţi politicieni este improprie unei democraţii constructive, de perspectivă, care să ne conducă la o creştere economică benefică pentru trăitorii din România. Interesant mai este faptul că avem exemple de politicieni români, care au fost condamnaţi, iar după alegeri au fost repuşi în libertate şi implicit reabilitaţi în faţa opiniei publice. Nimeni n-a aflat cum au fost sancţionaţi toţi aceia care au instrumentat „condamnările nedrepte” dinaintea unor campanii electorale. De multe ori, în spaţiul public nu ajung decât nişte etichetări negative şi nu mai ştie omul de rând de-acasă, din faţa televizorului, ce să creadă despre un demnitar ales de popor pentru a-i reprezenta interesele în Parlamentul României sau în alte instituţii ale statului român.
Vânătoarea de subiecte penale continuă în această perioadă preelectorală, transformată pe alocuri, deja!, în „campanie electorală”, iar „înţelepţii” se joacă „de-a hoţii şi vardiştii” pentru a impresiona publicul spectator şi telespectator român. Foarte puţin se discută în spaţiul public despre subiectele legate de încurajarea mediului de afaceri românesc, de perspectivele necesare în vederea regândirii unor noi strategii pe termen mediu şi lung în domeniile economiei şi vieţii sociale. De multă vreme nu mai asistăm la „întrevederi la nivel înalt” cu oameni de afaceri din alte ţări, pentru a găsi noi „punţi” de colaborare prin intermediul unor proiecte economice comune. În schimb, avem parte zilnic de tot felul de acuzaţii nefondate, etichetări, replici politice seci lipsite de consistenţa unei comunicări inteligente completată de medierea pertinentă a unor profesionişti. Discursurile sterile şi veninoase sunt „la ordinea zilei”, iar liniştea din casele oamenilor, cu venituri aflate la limita subzistenţei, este conturbată de informaţiile negative, ”războinice”, transmise prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Ar fi nevoie de nişte mediatori români foarte bine pregătiţi, care ar trebui să pună capăt disputelor politice neproductive şi vânătorii de subiecte penale. Avem nevoie de oameni demni, echidistanţi şi imparţiali, în vederea asigurării stabilităţii politice în „ prea scump plătita” noastră Democraţie din România.
Dumitru Ţimerman