În fiecare marți, de la ora 19.00, pagina de Facebook „România Nedescoperită” va găzdui câte o transmisiune live ce va avea invitat un Tezaur Uman Viu care va împărtăși specificul românesc pe care îl păstrează și va răspunde întrebărilor adresate în direct de utilizatorii Facebook.
Prima transmisiune live pe Facebook va avea loc marți, 25 octombrie, de la ora 19.00, și va fi o invitație la șezătoare cu Mătușa Floare, din Negrești-Oaș.
La cei 83 de ani ai săi Floarea Finta din Negreşti Oaş face parte din clubul select al românilor declaraţi “Tezaur uman viu”, de către Ministerul Culturii. Încă din tinereţe a deprins, de la mama sa, practica vindecării cu plante, fiind recunoscută în zonă ca şi tămăduitoare. De asemenea, se îndeletniceşte şi cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti.Floarea Finta sau mătuşa Floarea cum este cunoscută de mai toţi oşenii din Negreşti Oaş este un exemplu elocvent de cea ce înseamnă păstrătoarea şi făuritoarea de tradiţii milenare româneşti. Nu degeaba a fost inclusă în lista de 43 de români declaraţi “Tezaur Uman Viu” şi este înscrisă în patrimoniul UNESCO.
Tămăduieşte după reţete secrete lăsate de străbunii ei
Mătuşa Floarea este cunoscută în toată Ţara Oaşului ca cea mai bună vindecătoare de arsuri, tăieturi şi hemoroizi. La uşa ei au bătut mii de oameni care mai întâi au venit la ea şi doar mai apoi s-au dus, dacă a fost cazul şi la medic. Ca orice tămăduitor adevărat nu a perceput niciodată bani pentru vindecările ei fiindcă ştie că doar aşa îşi face efectul poţiunea pe care o prescrie bolnavilor. Reţetele de plante le ştie de la mama ei căreia i-au fost trasmise de străbunii ei.
“Reţetele din plante medicinale mi-au fost transmise de mama care şi ea le-a primit de la mama ei şi tot aşa. Noi am fost 11 fraţi din care numai 7 am trăit. Din ăştia am fost 5 fete şi 2 băieţi şi doar eu am învăţat meşteşugul tămăduirii. Reţeta pe care o ştiu de la mama este din trei plante medicinale care se pun la macerat în ceară şi care e secretă, însă o s-o predau mai departe celei care va avea menirea pentru a o învăţa. Cea ce vindec eu e bun la arsură, tăietură, la orice rană. Mai nou, acum s-au vindecat mulţi la hemoroizi. Demult, pruncii aveau bube dulci pe la gură şi le vindecam cu sânzâine, pe care le uscam şi le dădeam prin ciur. Apoi puneam nişte lapte de seara, iar dimineaţa luam ce era pe de-asupra, smântâna proaspătă şi o amestecam cu partea cealaltă şi de 2 ori îi ungeam şi după aia nu se mai cunoştea nimic. Asta merge şi la opăritură, la arsură pentru că nu doare, nu ustură şi pielea rămâne la fel”, ne spune Floarea Finta.
Ar vrea să-i înveţe şi pe alţii această taină a tămăduirii însă în zilele noastre sunt tot mai puţini aplecaţi asupra unei asemenea îndeletniciri. „Cum se dau mai departe aceste leacuri sau secrete şi cui? Eu le dau fetelor mele şi cui va vrea să le înveţe. Nu trebuie să le dai să le înveţe oricine. Trebuie să fie uşor la mână ca să legi, să nu-i fie milă sau să stea să se mire pe rană. Şi doctorul când operează, nu lasă pe nimeni să se uite la rană, că se deoache şi începe să doară. Aşa că nu e voie să vadă nimeni. Omul trebuie să fie tare, curajos. Rana se leagă, o pansezi şi o laşi în pace. Cu bolnavul trebuie să ştii grăi, să-l linişteşti ca să nu se îngrijoreze”, ne-a dezvăluit mătuşa.
Casă muzeu în care se ţin sezătorile din zonă
Casa mătuşii Floarea este un adevărat muzeu, oşanca păstrând cu sfinţenie toată zestrea de obiecte vechi provenite de la familie. Odaia reuşeşte cu dificultate să adăpostească zestrea materială şi culturală acumulată de-a lungul vieţii de Floare Finta. “Ulcioarele le am de la fini. Farfuriile sunt ale familiei, voiau să le arunce. Le-am spus: daţi-mi-le mie”, povesteşte bătrâna, în timp ce-şi admiră odorurile: “Fiecare are o poveste, fiecare mă leagă…”
Încăperea este plină de fotografii din diferite perioade ale vieţii, pozele de pe pereţi fiind creaţia celui mai mare fotograf şi etnograf al Ţării Oaşului, Ioniţă G. Andron. Cele mai mari o reprezintă pe ea în tinereţe iar celelalte sunt cu membrii familiei. “Tot ce a contat a fost familia, o ţin aici laolală. Îi ţin aproape în poze, în realitate sunt plecaţi, duşi prin depărtări”, spune cu regret mătuşa. În odaia muzeu, pe care Primăria Negreşti-Oaş şi reprezentanţii Casei de cultură orăşeneşti depun eforturi pentru a o introduce în circuitul turistic, femeia a adunat sute de obiecte tradiţionale, un decor spectaculos pentru şezătorile pe care tot ea le găzduieşte şi organizează. De asemenea bătrâna se îndeletniceşte cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti, iar în prezent, mai confecţionează încă podoabe populare, clopuri şi straiţe miniaturale, zgărzi şi zgărdane.
Omenia şi veselia, secretul unei vârste înaintate
Chiar dacă este trecută de 80 de ani, Floarea Finta este o femeie sprintenă cu o minte ageră şi care încă mai iese la muncile câmpului iar iarna îşi taie singură lemnele. Din cei nouă copii ai săi, şapte sunt în viaţă, şi-au întemeiat familii, iar acum mătuşa Floare are peste 15 nepoţi şi 4 strănepoţi. Copiii s-au dus fie în Statele Unite ale Americii, Austria sau Italia, pentru un trai mai bun, s-au stabilit acolo şi nu prea mai revin pe acasă. Credinţa în Dumnezeu dar şi bunătatea şi veselia sunt în opinia femeii ingredientele unei vârste înaintate. “Io pe cât posibil nu am supărat pe nimeni şi dacă am putut ajuta pe cineva am făcut-o cu dragă inimă. Eu nu m-am sfădit cu nimeni, iar dacă m-o întrebat cineva ceva i-am răspuns de fiecare dată cu dragă inimă. După ce să stai supărat? Mai bine râzi, eşti vesel”, crede mătuşa Floarea.
Campania „România nedescoperită” este promovată în mediul online, şi pe TV. Programul „Tezaure Umane Vii”, implementat de Ministerul Culturii, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, urmărește păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Programul vizează identificarea și recunoaşterea la nivel național a celor care sunt creatori și păstrători ai valorilor tradiționale și care fac, prin talentul și efortul lor, dovada caracterului excepțional al performării, fiind capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind astfel la asigurarea viabilității acestuia.
Nicolae Ghişan
