Sublocotenentul în rezervă Dobre Clinciu, un veteran de război din Bacău, a împlinit marți impresionanta vârstă de 100 de ani. Ziua a fost cu totul specială pentru acesta datorită frumoasei vârste împlinite, dar mai ales datorită surprizelor de care acesta a avut parte. Sătmăreanul Gabriel Leș, ministrul Apărării Naționale, i-a oferit veteranului atât aprecieri, cât și o diplomă de onoare.
Recunoștință pentru eroii României
Un reprezentant al Ministerului Apărării Naționale i-a oferit domnului Dobre Clinciu o diplomă de onoare și steagul României, totodată transmițându-i veteranului mesajul ministrului Gabriel Leș.
”Am venit să vă transmit felicitări din partea ministrului Apărării Naționale, domnul Gabriel Beniamin Leș, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani. Să fiți sănătos și mulțumim că ne-ați reprezentat”, a spus Andrei Ghindă.
Fantomele războiului și suferința de pe front
În anii 1939 – 1940, militarul Dobre Clinciu a participat la cedarea Basarabiei şi cedarea Ardealului. A fost sanitar în război şi a făcut parte din Regimentul Infanterie uşoară, cel care asigura paza mareşalului Antonescu. Veteranul a relatat că a pornit pe front de la Oalba de Mureş, din judeţul Târgu Mureş şi a mers până la Praga. Fiind sanitar, mereu a fost în linia întâi, însă, Dumnezeu l-a ocrotit întotdeauna.
”Nu am avut o viaţă uşoară, iar fantomele războiului m-au urmărit multă vreme. A fost multă suferinţă pe front! Cu toate acestea, am tratat şi unguri şi nemţi, victime ale războiului. Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce am învăţat în 100 de ani, i-aş spune că viaţa mea a fost în toate felurile. A fost mai multă suferinţă, decât bucurie, însă, toate acestea m-au întărit şi am ajuns la această vârstă. Mulţumesc armatei române şi reprezentanţilor ei că nu m-au uitat!”, a declarat Dobre Clinciu.
Lada cu amintiri
După război veteranul a lucrat timp de 40 de ani ca asistent medical într-o comună din judeţul Buzău. Încercând să-și motiveze copiii, Dobre Clinciu scotea uneori din lada cu amintiri povești din vremea războiului
”L-a marcat foarte mult perioada războiului, pe care ne-a povestit-o în perioada copilăriei noastre, aproape cu lux de amănunte. Avea un talent mare de povestitor, aproape că își pierduse mintea cumva din cauza războiului, din cauza sângelui mult care se vărsa în jurul lui. Povestea că era într-un adăpost şi vroia să iasă de acolo pentru a ajunge la o floare pe care o văzuse sub o tufă. Floarea aceea, pe timpul războiului, însemna pentru el pace, linişte, viaţă, frumuseţe. Dacă nu-l oprea cineva, azi nu mai era tatăl nostru”, a spus Doina Clinciu, fiica veteranului.
Ioana Simion
