Este vorba despre preotul ortodox Ion Dumitrescu-Borşa şi preotul unit Andrei Berinde. Cei doi, împreună cu alţi nouă legionari, se făceau vinovaţi de faptul că, la 4 iulie 1930, ar fi incendiat centrul Borşei. În urma prăpădului au fost distruse în total 128 de case evreieşti, patru sinagogi, farmacia şi poşta. Ca urmare, jandarmii au arestat şi închis (pe 20 iulie) în penitenciarul Sighet un grup de 11 legionari, acuzaţi că ar fi provocat incendiul din convingeri rasiste.
La finele lui octombrie, la Sighet au mai rămas închişi doar cei doi preoţi care, în cele din urmă au fost transferaţi la Satu Mare, unde a avut loc un proces politic răsunător, care a durat două săptămâni. La şedinţe au participat zeci de avocaţi de partea ambelor tabere, legionari contra comunitatea evreiască. Însă, medicul evreu al comunei a recunoscut că focul a pornit din neglijenţă de la casa sa, aşa că, în prezenţa ziariştilor români şi străini, legionarii au fost achitaţi, cu excepţia unuia dintre ei, Dănilă, ce a fost amendat cu 5.000 lei, Consiliul de Miniştri emiţând chiar şi un comunicat oficial în acest sens, pentru liniştirea spiritelor.
Incendiul din Borșa din 4 iulie 1930
În ziua de vineri 4 iul. 1930, orele 10 dimineața, în localitatea Borșa din Maramureș a izbucnit un violent incendiu, care a mistuit peste 100 de case. Astfel de incendii, chiar dacă nu de o asemenea amploare, izbucneau aproape zilnic în perioada interbelică, presa acelei epoci stă mărturie. Multe incendii aveau motivație criminală, precum lichidarea concurenței în comerț sau industrie, obținerea primei de asigurare sau un faliment fraudulos. Cum clădirile aveau adesea planșee și grinzi din lemn, de multe ori pereți din scândură și acoperișul din șindrilă, incendiile se propagau rapid de la o clădire la alta. Este și cazul incendiului din Borșa, agravat de lipsa surselor de apă și de vântul care a contribuit rapid la extinderea acestuia. Problema în cazul de față este că în Borșa pe atunci trăia o numeroasă comunitate de evrei, casele arse aparținând în majoritate acestora, chestiune care a dat naștere la speculații, alimentate de reportajele pline de insinuări din Adevărul. Reporterul acestuia afirmă sub subtitlul O versiune: aseară un zvon a circulat cu insistență în cercurile ardelene: se spunea anume că focul a fost pus de către agitatorii antisemiți, care au organizat turburări la Borșa în luna mai.
Ce se întâmplase de fapt în luna mai? În cartea sa, Pentru Legionari, Corneliu Zelea Codreanu afirmă că pe la începutul lui iunie 1930 ar fi fost vizitat de un preot unit, Andrei Berinde, și de un preot ortodox, Ion Dumitrescu (ulterior Ion Dumitrescu-Borșa, care va adera la Legiune, devenind unul din membrii “istorici”), amândoi din Borșa, care i-au prezentat situația mizerabilă a țăranilor din Maramureș, datorată “invaziei” evreilor proveniți din Galiția. Pe atunci, orașul Borșa avea 11.230 locuitori, din care 2486 evrei (la recensământul din 1930). Dar Corneliu Zelea Codreanu se înșală asupra datei, în iunie 1930 cei doi preoți erau arestați, întrevederea trebuie să fi avut loc cel puțin o lună mai devreme, pentru că “turburările” de care vorbește Adevărul au avut loc în 7 mai 1930.
Corneliu Zelea Codreanu le-a răspuns că singura soluție este “să-i organizăm și să încercăm a le ridica moralul” (locuitorilor români din Borșa). Pentru aceasta i-ar fi trimis pe Nicolae Totu și pe Emil Eremeiu și ulterior pe (Constantin) Savin și (Constantin) Dumitrescu-Zăpadă. În primul rând însă, a fost trimis un anume Constantin Dănilă, care în data de 7 mai a solicitat autorităților din Borșa ținerea unei conferințe cu “temă culturală” în localul uneia din școlile românești din localitate. Aflând despre aceasta și răspândindu-se zvonul că în realitate conferința va trata despre obiectivele Legiunii Arhanghelul Mihail, un grup de 18 evrei s-a “înarmat” și a încercat să întrerupă conferința. Au izbucnit incidente între cele două tabere, în urma cărora s-au făcut mai multe arestări, 83 de persoane fiind deferite justiției pentru tulburarea liniștii publice, printre care cei 18 evrei, cei doi preoți, Dănilă și ceilalți legionari.
Ulterior s-a susținut (și încă se mai susține) că focul a fost pus de legionari din răzbunare pentru incidentul din 7 mai 1930. Cunoscând această situație, imediat după stingerea incendiului, autoritățile au ordonat o anchetă riguroasă, comunicatul fiind publicat chiar în cadrul grupajului de articole din Adevărul din 6 iun. 1930, care anunța cititorii despre incendiu. În comunicat se afirmă: “ În ziua de 4 Iulie, ora 10 dimineața, în comuna Borșa Maramureș s’a declarat catastrofalul incendiu din Borșa – Maramureș, 128 de case distruse.- Focul se datorește unei neglijențe. Incendiul, favorizat de un vânt foarte puternic – casele fiind construite din lemn și acoperite cu șindrilă – a luat proporții mari. La ora 12 a început opera de ajutorare, cu concursul țăranilor. Ancheta autorităților administrative a stabilit că acest dezastru se datorește numai neglijenței, după cum reesă și din declarația făcută de d. Salomon. Orice alte versiuni sunt lipsite de temei”.
În urma interpelărilor din Parlament și insinuărilor din Adevărul, au mai fost făcute încă două anchete, Iuliu Maniu, șeful guvernului însuși, fiind nevoit să dezmintă toate aceste fabulații într-un interviu din 19 aug. 1930. Procesul “tulburărilor” din Borșa a avut loc în 18 – 23 nov. 1930, la Tribunalul din Satu – Mare. Cei doi preoți, Constantin Dănilă și restul de arestați legionari au fost apărați de Corneliu Zelea Codreanu și Ion Moța. Toți acuzații au fost achitați, cu excepția lui Constantin Dănilă, condamnat la plata unei amenzi de 5000 lei.(cca. 400 € la cursul de azi). Procesul nu a reușit să stabilească vreo conexiune între incidentele din 7 mai 1930 și incendiul din 4 iul. 1930 din Borșa, deși speculațiile din presa de stânga au continuat.
Nicolae Ghişan
