Sosit la Satu Mare la invitaţia colegei de breaslă, Viorica Shibata, omul de presă Marian Voicu şi-a lansat cartea “Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de 100 de ani” şi în urbea de pe Someş, gazda evenimentului fiind Sala Amfiteatru a a Casei de Cultură a Sindicatelor.
Tezaurul României este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial şi care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naţionale a României, valori aparţinând unor diverse bănci româneşti private, societăţi comerciale, persoane particulare, colecţii de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia ţaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României şi ameninţau să ocupe întreg teritoriul naţional. După Marea Revoluţie din Octombrie şi preluarea puterii de către comunişti, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul şi a refuzat restituirea acestuia. Aceasta a fost parţial restituit, în trei tranşe separate, în anii 1935, 1956 şi 2008, ca un semn de bunăvoinţă al sovieticilor şi ulterior al ruşilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relaţiile diplomatice dintre România şi Rusia.
Odată cu lansarea acestei cărţi am aflat lucruri cu totul inedite despre istoria celui mai vechi litigiu al României. Pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917. Românii au expediat atunci tezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depozite şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi ale instituţiilor publice, bijute riile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului,arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, în fine, tot ce repre zenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolulal XVI-lea.
„Au trecut o sută de ani, două razboaie mondiale, revoluţii, lovituri de stat, valuri de foamete şi deportări. Lumea a suferit uriaşe transformaăi, dar chestiunea Tezaurului a rămas axul pe care pivotează în continuare girueta româno-rusă. Lenin, Stalin, Hrusciov, Brejnev, Andropov, Cernenko, Gorbaciov, Eltin, Medvedev si Putin au fost cu toţii la curent cu problema Tezaurului românesc. Nici unul nu a vrut să închidă definitiv acest litigiu… în 100 de ani, statul român a gestionat cu infinită discreţie acest subiect, de multe ori însă doar pentru a-si masca neputinta. ” a spus în deschiderea evenimnetului Marian Voicu.
Această carte document este socotită de către critica de specialitate drept cea mai amplă lucrare despre Tezaurul României de la Moscova ,asta dacă socotim că în 100 de ani, au apărut doar câteva volume pe această temă: Tezaurul român de la Moscova, de Mihail Gr. Romaşcanu, în 1934, Stu dii asupra tezaurului restituit de U.R.S.S., coordonator George Oprescu, în1958, Tezaurul României la Moscova: documente (1916–1917), de Viorica Moisuc, Ion Calafeteanu şi Constantin Botoran, în 1993, Tezaurul BănciiNaţionale a României la Moscova, de Cristian Păunescu şi Marian Ştefan,în 2011, şi Tezaurul României de la Moscova, de Ioan Scurtu, în 2014.
În acest volum sunt publicate documente inedite, inventare, evaluări ale obiectelor de artă evacuate, corespondenţa diplomatică privind semnalarea aurului românesc în Europa, Asia şi S.U.A., în anii ’20 şi ’30,şi altele.
“Pentru noi, chestiunea tezaurului este una de drept internațional. (…) Noi discutăm despre tezaur, rușii discută despre istoria tezarului, și de aici o încurcătură teribilă. Problema poate fi privită din punct de vedere istoric, poate fi privită politic, de drept internațional sau etic. Oricum am privi, rușii ne întreabă de 100 de ani care tezaur. Și o fac cu atâta convingere încât noi când mergem (…), pentru că nu avem alte inventare, cu excepția Băncii Naționale care are un registru din 1922, probabil cel mai important document al statului român, și pentru că statul român nu s-a străduit să colecteze toate inventarele, să le centralizeze astfel încât să mergem cu lecția învățată la ruși, din păcate atunci când ne întreabă ‘Ce ne cereți?’, noi înălțăm din umeri. Și aici este vina noastră, a statului român. Statul român poate face mai mult – avem exemplul ungurilor, care au străbătut Rusia câţiva ani, până au descoperit cărţile din colecţia Sárospatak (confiscate de sovietici ca trofee de război) în Nijni Novgorod în 1993, ce le-au fost restituite în 200”, a mai spus Voicu.
Cartea conține foarte multe informații absolut esențiale nu numai pentru cei pasionați de istorie ci și pentru orice român care este dornic să cunoască mai mult despre această chestiune rămasă încă nerezolvată.
„Încercaţi să îi povestiţi unui rus rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc. Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din generaţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu.Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Pentru români, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bilaterale.Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iată o situaţie fără ieşire.” a mai adăguat jurnalistul.
După prezentarea cărţii a avut loc o dezbatere liberă cu cei prezenţi în sală ocazie cu care am aflat lucruri foarte interesante vis a vis de relaţiile româno – ruse.
Cine este Marian Voicu?
Marian Voicu s-a născut în 1968. A absolvit Politehnica şi Ştiinţele Economice. Lucrează de peste 20 de ani în televiziune şi radio, ca moderator şi producător. Timp de zece ani a realizat documentare pentru TVR despre comunităţile româneşti – de la istro -români şi aromâni până la românii de peste Bug şi cei din Federaţia Rusă. Este primul jurnalist român care a filmat în Sudan, Uganda şi Siberia. Între 2008 şi 2010 a realizat Interviurile Europa FM. A fost manager de proiect la Radio România Chişi nău, post lansat în 2011.A primit mai multe premii naţionale şi internaţionale, cel mai recent fiind Medalia de aur din partea Asociaţiei Corespondenţilor ONU (2015), pentru documentarul Exodul: O tragedie siriană. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ îngrad de cavaler.Printre cele mai recente filme documentare se numără Torna, torna, fratre! Istoria aromânilor spusă de ei înşişi (2015), Tezaurul României de la Moscova: Inventarul unei istorii de o sută de ani(2013), Serbia după război: În căutarea adevărului (2009).
Nicolae Ghişan