Constructia s-a desfăşurat pe parcursul a 9 ani (1793-1802) în concepţia arhitecturală de manieră barocă a lui Preinlich Sigismund. Face parte din tipul planimetric al bisericilor-aulă cu turn acroşat. Este imprejmuită cu stâlpi legaţi între ei cu lanţuri forjate, de aici şi denumirea “biserica cu lanţuri”.
Păstrează valoroase piese de inventar: farfurii, discuri şi potire, datate între 1657-1679. Clopotul cel mare din turn, care este şi cel mai vechi clopot din oraşul Satu Mare, datează din anul 1633.Mobilierul este realizat, între anii 1799-1807, din lemn de stejar, de către mesterul tâmplar Frits Iosif. În anul 1814 biserica este dotată cu o orgă realizată de maestrul Galli.
Date istorice
În perioada 1527-1535, oraşul Satu Mare a aderat relativ timpuriu la reforma religioasă.La început, pentru slujbele religioase ale comunităţii protestante fost utilizată clădirea bisericii parohiale existente. Mai târziu biserica reformată au obţinut această clădire în 1622 de la principele Gabriel Bethlen, şi au utilizat-o până în 1662, când generalul imperial Cobb a reocupat-o pentru catolici.
Reformaţii au început construirea unei noi biserici în centrul oraşului. În cea de a doua jumătate al secolului al XVII-lea s-a ridicat prima clădire a bisericii reformate, pe terenul grădinii actualei biserici reformate cu lanţuri, care era pe vremea aceea o piaţă.
Această biserică a pierit în flăcările incendiului din 1703, când curuţii au dat foc oraşului. Populaţia refugiată s-a întors în oraş în 1705, iar din 1707 până în 1725, data edificării bisericii din piatră şi cu turn de lemn, serviciile divine s-au ţinut în depozitul de alimente al cetăţii, cu permisiunea principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Acest depozit era amplasat în piaţa centrală a oraşului, pe terenul casei Vécsey, în locul actualei clădiri a Muzeului de Artă.
Proiectul pentru aşa numita biserică cu lanţuri din centrul oraşului a fost gata încă din 1762, începerea construcţiei însă a fost demarat numai după apariţia edictului de toleranţă al lui Iosif al II-lea, amplasamentul fiind stabilit pe terenul vechiului cimitir din spatele bisericii distruse în 1703.
Piatra de temelie a edificiului a fost aşezată la 11 septembrie 1788. Lucrările de execuţie ale clădirii şi amenajarea bisericii au durat timp de 19 ani, desfăşurându-se în perioada 1788–1807. Meşterul constructor Sigismund Preinlich, pe lângă elaborarea proiectului bisericii, a fost angajat şi pentru realizarea lucrărilor de zidărie, respectiv pentru supravegherea întregii execuţii. Cea mai mare parte a lucrărilor de zidărie şi pietrărie au fost terminate în 1794. Au urmat lucrările dulghereşti la şarpantă şi acoperiş, precum şi ridicarea turnului, apoi mobilarea interiorului. Lucrările au fost terminate în 1807, sfinţirea bisericii fiind oficiată la data de 27 septembrie a aceluiaşi an.
Clădirea bisericii a fost renovată în repetate rânduri în decursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX ( de ex. 1834, 1907, 1934). Cele mai mari modificări au avut loc după ce la 16 septembrie 1944 clădirea a fost grav afectată de o bombă, care a nimerit din plin biserica. S-a prăbuşit acoperişul, o mare parte a mobilierului s-a distrus, doar pereţii şi turnul s-au păstrat relativ intact. În prima fază, pentru evitarea agravării situaţiei s-a realizat un acoperiş provizoriu de protecţie, apoi s-au început lucrările de reconstruire. Lucrările urgente au fost efectuate până în 1947, astfel în luna noiembrie a acestui an comunitatea a început să folosească din nou clădirea, dar lucrările s-au desfăşurat în continuare până la finalizarea lor din anul 1957.
Ultima dată s-a intervenit la clădirea bisericii în perioada 1989–1990, când pe lângă renovări interioare şi exterioare s-a introdus încălzirea cu gaze naturale, şi s-a recondiţionat mobilierul.
Descrierea edificiului
Biserica reformată cu lanţuri este amplasată central, în Piaţa Păcii, la capătul acesteia dinspre străzile Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare. Este un exemplu caracteristic al bisericilor mari din Alföld de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Din punct de vedere stilistic se încadrează în barocul târziu clasicizant, care îmbină elemente arhitecturale baroce simplificate, cu elemente clasicizante. În ciuda lucrărilor ample de renovare din perioada 1945-1957, clădirea a păstrat specificul original, şi prezintă multiple similitudini cu biserica reformată din Németi (Satu Mare), realizată în aceeaşi perioadă (între 1793 şi 1802) după proiectul aceluiaşi meşter care a proiectat şi biserica cu lanţuri. În jurul bisericii cu lanţuri sunt amplasate fostele şi actualele clădiri ale bisericii reformate: clădirea fostului gimnaziu (azi Colegiul Naţional Kölcsey Ferenc), protopopiatul reformat, clădirea fostului gimnaziu reformat de fete (azi Şcoala Specială Nr. 1 pentru surdo-muţi), birourile parohiale ale comunităţii reformate a bisericii cu lanţuri, internatul fostului gimnaziu (azi Liceul de Artă Aurel Pop). Biserica cu tavan este orientată est-vest, la est se încheie în absidă, iar faţada sa principală este paralelă cu strada Ştefan cel Mare. În biserică sunt păstrate mai multe plăci cu inscripţii. Dintre acestea cea mai veche este înzidită în peretele turnului, lângă scara care duce la tribuna orgii, provenită din biserica arsă în incendiul din 1703. Pe această piatră este inscripţionat următorul citat biblic: „Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie. – I. Împăraţi 9:3”
Nicolae Ghişan
