Unul dintre cele mai vechi aeroporturi din România, cel din Satu Mare, a fost înfiintat la 15 octombrie 1936 printr-un Decret Regal, pe o suprafata de 600×600 metri, pe actualul amplasament al aeroclubului Samus.
Un an mai târziu este finalizată construcţia hangarului şi a aerogarii, iar în anul 1938, dupa deschiderea oficiala, primul avion care a aterizat pe noul aeroport a fost de tipul Junkers 34, care a efectuat un zbor pe ruta Cluj-Satu Mare-Oradea-Cluj.Până în anul 1940, pe noul aeroport operează avioane ale companiei LARES (Linii Române Aeriene Exploatate de Stat), cu zboruri zilnice de pasageri, marfă şi posta. Avioanele utilizate în această perioadă au fost de tipul Junkers 13, Junkers 34, Avia-Fokker, Lockheed Electra şi altele din cele mai moderne ale vremii.
În anul 1946 aeroportul se redeschide timp de trei ani, iar apoi, dupa ce sta închis timp de noua ani, se redeschide, odata cu înfiintarea companiei TAROM, aici operând curse regulate de la Bucuresti, cu avioane Li 2 si IL 14.
În anul 1973 începe construirea pistei betonate de 2500×60 metri care se inaugureaza în 1975.Pe noul aeroport opereaza curse regulate Satu Mare-Bucuresti si Satu Mare-Constanta, cu avioane de tipul AN24, IL 18 si BAC 1-11, dar si zboruri postale, militare si utilitare.
Traficul extern se făcea cu curse charter externe, în special vara, cu turiştii din ţările nordice pentru Băile Felix, cu avioane moderne de tip IL 18, BAC 1-11, TU 154.
În 1996 este declarat aeroport deschis traficului indernaţional. Din 01.06.1997, Aeroportul Internaţional Satu Mare aderă ca şi membru permanent în Consiliul Internaţional al Aeroporturilor, organizaţie mondială cu sediul la Geneva, Elveţia.
După anul 1989 din structura aeroportului se desprind ca activităţi conexe alimentarea cu carburanţi (Romar Fuel) şi dirijarea traficului aerian (ROMATSA).
În iunie 1998, după ce Aeroportul devine international între orele 7-19, se inaugurează prima cursa regulată externă Bucureşti-Satu Mare-New York şi retur, cu avioanele Airbus A 310, din aprilie 1999, cursa Bucureşti-Satu Mare-Chicago şi retur, cu escala la Amsterdam, iar din luna iunie, cu escala la Montreal.
În plus în perioada mai-noiembrie 2000, compania GRIVCO Air opera de două ori pe săptămână pe ruta Sibiu-Satu Mare-Brescia (Italia) şi retur, cu aeronavele YAK 40.
Prima cursa Satu Mare-Antalya a avut loc la 13 iunie 2011, având escală pe Aeroportul din Cluj-Napoca. Mai târziu, în fiecare zi de luni, zborul Satu Mare-Antalya s-a desfăşurat cu escala la Târgu Mureş. Compania aeriana Blue Air a introdus începând cu data de 4 iunie 2012 două curse spre Italia de pe Aeroportul Satu Mare, către Veneţia şi Torino-Cuneo.
În acest moment pe aeroportul Satu Mare operează compania TAROM cu curse spre şi dinspre Bucuresti dar şi compania Wizz Air, care pe 31 octombrie 2016 a operat primul zbor internaţional Londra – Satu Mare şi retur.
Cum era să-şi găsească sfârşitul la Satu Mare Smaranda Brăescu, legenda paraşutismului românesc
Smaranda Brăescu, prima femeie pilot şi paraşutist din România, respectiv campioană europeană (1931) şi mondială (1932) la paraşutism era să-şi găsească sfârşitul într-o demonstraţie la Satu Mare
Smaranda Brăescu a fost prima femeie pilot de avioane şi prima femeie cu brevet de paraşutist din România. Mai mult, în anul 1932 ea a reuşit să cucerească titlul feminin de campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt făcut de la uluitoarea înălţime pentru acea vreme de 6000 de metri. În 1930, la Satu Mare, aceasta suferă o acidentare destul de gravă motiv pentru care rămâne mai multe luni ţintuită la pat.
Potrivit ziarelor vremii, înaintea saltului de la Satu Mare a avut o premoniţie: „Nu ştiu ce am, dar tare mă tem că astăzi o să mă culegeţi cu făraşul”, spunea Smaranda Brăescu. În relatările lor, ziariştii scriau că un vânt dispre răsărit nu a iertat-o pe temerară şi a târât-o în aer ca pe o jucărie. Semnatarul unui articol din „Universul” scria că „Smaranda Brăescu este izbită de un copac, apoi zvârlită într-o margine de drum, cu oasele sfărâmate. Văzduhul, zeu capricios, îşi ucisese mireasa”. Din fericire, temerara a scăpat cu viaţă, însă a stat o vreme în ghips, deoarece a suferit o dublă fractură la femur, fracturi la coaste şi la bazin.
Cu toate acestea, după şase luni de la accidentul de la Satu Mare, se hotărăşte să meargă la Berlin, pentru a face performanţă în paraşutism şi unde şi reuşeşte să devină campioană europeană.