“Satu Mare, marti dupa-amiaza. Mai am trei ore pana la decolarea catre Bucuresti. Timp suficient, asadar. Iau linistit un taxi, dupa doua intersectii se intra in setarea “bara la bara”. Trecem podul peste Somes in circa 20-25 de minute, inaintam cu chiu cu vai in continuare, iesim din Satu Mare si, inainte cu vreo 2.5 km de aeroport, motorul masinii intra in stop cardio. Soferul-fara sa opreasca ceasul- incearca de cateva ori sa reporneasca masina. Nimic. Opreste motorul, ridica nervos capota, mestereste ceva la masina, intra inapoi, porneste iar. Nimic. Iar coboara, iar shurubelnitze, injuraturi, cleshti, injuraturi, patent, pumni in capota, injuraturi, urcat la volan, pornit motor. Nimic. Ceasul de bord mergea in continuare. Din 25 de lei se facuse 30 de lei si continua …
Dupa circa 20 de minute, soferul ridica din umeri. A incercat, e drept, sa cheme o alta masina, nu era nimeni disponibil. Omul ridica iar din umeri, semn ca e maxim din ce se poate face. Imi da chitanta din aparat, ii platesc, imi da bagajul din portbagaj si imi spune senin:”Noah, domnu`, apoi ca asta-i viata!”
Brusc incepe sa ploua. Pana la decolare ramasese o ora si jumatate…
Am alergat cei 2.5 km pe ploaie, cu bagajul tarat pe rotile dupa mine, ca si cand era cea din urma cursa a campionului de jogging. In cele din urma, am reusit sa prind avionul…” Nu prea sunt multe de comentat după păţania prietenului nostru de facebook ( şi nu numai)… Uneori mai lung e drumul până la aeroport decât cel cu avionul de la Satu Mare la Bucureşti…
