Înfăptuirea Marii Uniri a generat un entuziasm general în toate provinciile teritoriului naţional, a declanşat noi energii capabile să determine transformări în toate domeniile de activitate, pentru progresul economic, social şi cultural al ţării, dar, treptat, realităţile social-economice şi politice s-au dovedit a fi destul de departe de speranţele acelora care au contribuit la realizarea visului multisecular al românilor.
Unirea de la 1 Decembrie 1918 a condus la eliberarea Sătmarului de ocupaţia străină şi trecerea acestuia sub administraţia românească. Integrarea ţinuturilor sătmărene în statul naţional unitar român s-a făcut cu dificultăţi şi abia la cinci luni după unirea Transilvaniei cu România. Delegaţii sătmăreni au susţinut unirea Transilvaniei cu România, dar în primele luni după unire nu s-au putut bucura de rezultatul actului istoric de la Alba Iulia. Guvernele maghiare încercau să zădărnicească eforturile şi aspiraţiile populaţiei româneşti, pentru a menţine cadrele statului maghiar. Perioada interbelică a fost una prosperă pentru oraşul Satu Mare, schimbarea acestuia datorându-se personalităţilor politice şi administrative, care şi-au legat numele de aceste meleaguri. Integrarea acestui teritoriu în România unită s-a realizat treptat, schimbările economice şi sociale nu au fost spectaculoase la început.
Perioada interbelică a fost o epocă favorabilă pentru dezvoltarea culturii naţionale în limba română în judeţul Satu Mare, acest lucru fiind uşor de observat prin progresele înregistrate în învăţământ, presă, instituţii de artă şi cultură. Puţinele instituţii de cultură şi educaţie pentru populaţia românească precum şi politica de maghiarizare prin şcoală, i-au determinat pe intelectualii români să fie cunoscători ai limbii maghiare şi să participe într-o anumită măsură la manifestările culturale ale maghiarilor. Cultura sătmăreană a fost dominată în primul deceniu al perioadei interbelice de manifestările culturale în limba maghiară. Intelectualii care au venit din vechiul regat în Satu Mare au contribuit la dezvoltarea culturii în limba română. Dezvoltarea şi răspândirea culturii nu ar fi fost posibilă fără o dezvoltare a presei, care în perioada interbelică a cunoscut un avânt deosebit în Satu Mare, dovadă în acest sens stau numărul mare de ziare şi reviste apărute după Marea Unire, când au apărut aproximativ cincizeci şi două de titluri în limba română şi douăzeci şi unu în limba maghiară.
În perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea, libertatea presei a avut de suferit, prin reducerea drastică a numărului publicaţiilor româneşti şi ale minorităţilor naţionale. Astra sătmăreană a avut merite notabile în privinţa desfăşurării unei preţioase acţiuni de stimulare a activităţii artistice, în special prin înfiinţarea de coruri, fanfare, echipe de dansuri populare, precum şi prin numeroase şezători şi serate literar-artistice, integrate în bogăţia acţiunii prilejuite de sărbătorirea unor evenimente istorice şi de interes naţional sau de adunările sale generale.Astra rămâne în istoria culturală a judeţului prin numeroasele sale înfăptuiri de importanţă pentru cultura naţională, pentru ridicarea poporului printr-o amplă operă de luminare, de consolidare a unităţii naţionale, de realizare a progresului economic, social şi moral al celor mulţi. Alături de Astra un rol important în viaţa culturală sătmăreană l-a avut societatea ,,Sentinela de Nord”, creată în anul 1920, în localitarea Sanislău, zonă cu vechi şi puternice tradiţii culturale.Atmosfera culturală a oraşului Satu Mare a fost întregită prin confirmarea unor artişti plastici, autori ai unor lucrări de artă de o autentică valoare.
Printre aceştia se remarcă Aurel Popp, unul dintre cei mai valoroşi artişti ai Transilvaniei, între cele două războaie mondiale.Dezvoltarea culturii nu ar fi fost posibilă, fără rolul major pe care l-au jucat instituţiile culturale, teatrul, filarmonica, cinematograful, muzeul. În ciuda numeroaselor dificultăţi întâmpinate, cultura românescă a început să se dezvolte în ţinuturile sătmărene după primul război mondial. Societatea în ansamblul ei a simţit nevoia ridicării nivelului său intelectual, iar pe de altă parte, învăţământul şi ştiinţa au contribuit decisiv la progresul economic al Sătmarului. Reformele democratice înfăptuite la sfârşitul primului război mondial au stimulat interesul cetăţenilor pentru a participa la manifestările culturale din judeţ, precum şi dorinţa dobândirii unor cunoştinţe cât mai largi, în diferite domenii. Dincolo de mentalitatea unei societăţi cu multe componente învechite, tradiţionaliste, cultura sătmăreană se va integra în cea a României Mari, făurită la finele primei conflagraţii mondiale.
Nicolae Ghişan
