”Să iertăm, dar să nu uităm”! Sub acest jurământ de credință s-au desfășurat manifestările din acest sfârșit de săptămână, de la Satu Mare și Carei, dedicate comemorării victimile pogromului românesc în urma dictatului de la Viena din 30 august 1940. Acum, în Anul Centenarului, sărbătorim realizarea României Mari, dar suntem datori să ne plecăm în fața martirilor noștri, care s-au sacrificat pentru realizarea unei țări unite.
Sub egida Muzeului Județean, s-au adunat numeroase asociații și organizații civice din Satu Mare și Carei, precum Asociația Foștilor Refugiați și Expulzați, Astra, Codrenii, Despărțământul Aurel Coza Carei, Centrul pentru Politici Locale din Alba Iulia, pentru a aduce omagiu eroilor noștri din Ardealul de Nord-Vest, care în perioada 1940-1944, au fost omorâți, torturați, umiliți, deportați, de ungurii horthyști.
Joi seara, un sobor de preoți a ținut o slujbă de pomenire a martirilor noștri, iar corul Vox Samus Art, a intonat Imnul de Stat. Moderator al evenimentului a fost directoarea Muzeului Județean, Daniela Bălu.
Colonelul (r) Constantin Moșincat, președintele Asociației Naționale a Cavalerilor de Clio a ținut o prelegere istorică despre acele vremuri cumplite. O supraviețuitoare a actelor de cruzime a horthyștilor, Tanti Ileana din Ianculești , a ținut să fie prezentă la această manifestare, pentru a ne povesti, în viu grai, dramele trăite la începutul anilor 40. Nu în cele urmă, doamna Daniela Ciuta, sufletul acestui eveniment, ne-a oferit o lecție de educație civică.
Totul s-a încheiat cu o procesiune pe traseul Muzeu- Troiță – Bustul lui Avram Iancu-Statuia lui Vasile Lucaciu.
A doua zi, manifestările de comemorare a pogromului românesc s-au mutat la Carei, un oraș greu încercat, pentru români, după ocupația horthystă. Deși în discursul său, amiralul fără flotă, Miklos Horthy, când a ajuns în Carei, în primele zile ale lunii septembrie 1940, le-a promis românilor bună înțelegere, după plecarea sa din oraș, a început urgia. Crime, bătăi, umiliri, interzicerea folosirii limbii române, alungați din slujbe și , în cele din urmă, deportări masive.
La Monumentul Martirilor Neamului Românesc din curtea Bisericii Greco-Catolice, singurul din Carei care aduce aminte de acele cumplite vremuri, a fost săvârșit un parastas vicarul pr. Radu Filip și preotul Eugen Sava.
Au fost prezenţi reprezentanţi ai Asociaţiei judeţene a foştilor refugiaţi şi expulzaţi, directorul Centrului pentru Politici Locale, Costel Oprea, dr.Viorica Sava, urmaşii fostului primar al Careiului din 1940, Valer Cîmpian, preotul Gheorghe Sorian din Ianculeşti precum şi foşti refugiaţi.
Participanţii s-au îndreptat apoi, în procesiune, spre sala de simpozion de la Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu.
Autorul volumului ,,1940-strigătul de durere al românilor,, lansat la Carei în 27 februarie 2018, col(r) Constantin Moşincat a introdus asistenţa în atmosfera anilor care au precedat semnarea odiosului act de rupere a bucăţi din România şi cedarea lor Ungariei hortyste.
Pe parcusul desfăşurării simpozionului au avut intervenţii artistice Aida Negrea din Scărişoara Nouă, Răzvan Fuzi din Marna Nouă, grupul moaţelor din Marna Nouă, Dorel Iurcencu din Satu Mare cu o poezie dedicată sărbătoririi Zilei Limbii Române şi nu în ultimul rând interpreta Angela Munteanu.
Dacă la comemorarea de la Satu Mare a Dictatului odios a rememorat coşmarul trăit tanti Ileana de la Ianculeşti, la Carei a vorbit despre cum au fost nevoiţi să îşi părăsească căminul prof.Cornelia Turbuţiu. Rememorarea acelor zile a produs deosebită emoţie şi cu greu au putut fi expuse toate situaţiile.
Un invitat de seamă a fost inginerul Valer Rebeleanu, împreună cu familia sa, urmașul primarului de Carei din perioada interbelică, avocatul Valer Cîmpian, care, a fost deportat de horthyști. Domnia sa a prezentat întreaga istorie a refugiului neamului său, greutățile și umilințele prin care a trecut. O lecție de cruzime a ungurilor din perioada horthystă.
Cristian Stan
