Pe lângă faptul că este cântăreț de muzică folk, crescător de păsări și practică jurnalismul, cel mai mare hobby al unui tânăr de 25 de ani este colecționarea de mașini vechi, în special bătrânele Dacii. În curtea casei sale, de la marginea municipiului Satu Mare, se plimbă liniștiți în libertate doi păuni și zeci de porumbei albi, printre două Dacii vechi și o bătrână Volga rusească. În ciuda vârstelor înaintate, toate mașinile pornesc la prima cheie și sunt mândria lui George Negrea, coordonatorul clubului Drum Bun România, scrie AGERPRES.
În vreme ce tinerii sunt interesați mai degrabă de ultimele noutăți din lumea auto, urmăresc cu interes cele mai noi modele de mașini, el se uită către automobilele din secolul trecut. Pasiunea pentru Dacii și mașini vechi l-a făcut să străbată multe țări și să-și facă prieteni, descoperind chiar un grup de polonezi care au învățat limba română și au… Dacii vechi.
George povestește că prima mașină și-a cumpărat-o cu banii strânși din vânzarea de înghețată. Bijuteria sa este o Dacie 1300 din 1976, cu motor de 1289 cmc, relativ simplu, ce consumă 7 litri/100 km. Mașina are motor original și doar 30.000 de km la bord, o distanță pe care o mașină din zilele noastre ar parcurge-o într-un an. Mașina era abandonată într-un garaj și, ca s-o scoată, a trebuit să taie copacul din fața clădirii, dar până la urmă a meritat.
După ce a stat prăfuită, uitată, în garaj, aproape 20 de ani, Dacia sa este astăzi admirată de toată lumea, fiind centrul expozițiilor de profil. Și, mai mult, străbate anual câte 2.000 de km pe roți până la o expoziție în Polonia, unde se adună iubitorii de Dacii din această parte a Europei. “Pasiunea pentru Dacii vechi e o pasiune de familie. Îmi amintesc că toate drumurile, toate destinațiile mele, aveau numitorul comun Dacia. Părinții mei au avut Dacia tot timpul, de când mă știu eu, Dacia roșie. Povestea acestei mașini este destul de interesantă. Lucram ca și vânzător de înghețată, aveam numai 17 ani, și, după școală și în vacanță, vindeam înghețată, pe bicicletă, cu dorința să îmi cumpăr o Dacie. Căutând prin multe ziare, găseam tot felul de rable, de mașini ruginite. Am dat eu un anunț în ziar cum că cumpăr o Dacie și, după două zile, mă sună o bătrânică care spune că are o Dacie pe care n-o folosește de aproape 20 de ani. M-am gândit că cine știe ce ruginătură e. Mă duc, când intru în garaj, văd mașina, dau la o parte niște cârpe ce cred că aveau trei palme de praf pe ele și, sub cârpe, găsesc bijuteria. Am cumpărat-o. Au fost niște probleme cu actele, care mi le-a rezolvat chiar fostul meu șef de la înghețată”, povestește George.
A dus mașina acasă și, împreună cu tatăl său, a început să o curețe, să o pregătească de drumuri. Documentându-se pe internet, a descoperit că există o întreagă comunitate. „Căutând pe internet, am văzut că nu sunt singurul „nebun” care iubește așa ceva. Am ajuns să ne întâlnim mai mulți din toate părțile țării. Ne-am întâlnit la Brașov, la unele parade, am văzut că suntem 400 de pasionați de tot felul de mașini. Mi-a venit ideea să organizez și eu la Satu Mare, am organizat deja a doua oară întâlnirea cluburilor „Drum Bun”. „Drum Bun” vine de la altă poveste interesantă. Căutând pe internet pasionați de Dacia, am dat de un grup de polonezi de la Cracovia, care iubeau mașina noastră. Erau polonezi-polonezi, nu aveau nicio treabă cu România, nicio rudenie care să fie român. Ne-am întâlnit și am început o colaborare frumoasă, care durează și până în zilele de astăzi, pregătim și în 2016 o paradă mare la Satu Mare și, pe urmă, în Polonia”, spune George.
Scopul iubitorilor de Dacii este de a arăta lumii că aceste vechi mașini pot fi bijuterii, dacă sunt îngrijite. „Dacă ieși cu o Dacia ca și aceasta, care arată bine, pe stradă, din 10 oameni, 8 întorc privirea și au nostalgie. Pentru cei mai tineri, care nu au apucat să circule cu Dacia, este o mașină clasică, este ceva ce nu au văzut”, povestește tânărul.
