De obicei „organismele” judeţene minicipale, orăşeneşti şi comunale, în mandatele lor prezintă câţi bani au la buget şi cum au reuşit să-i cheltuiască.
Uşor! După ce se votează bugetul, fără a mulţumi celor care l-au realizat, adică populaţiei de la mic la mare, se trece la o perioadă de acalmie, de linişte total nemeritată. Dacă ar fi cine să-i „tragă la socoteală” câţi bani au atras şi câţi trebuiau să fie în final, s-ar cam bâlbâi! Se fac proiecte, spun ei, din fonduri guvernamentale şi europene încercând să-şi îndeplinească toate promisiunile faţă de cei care i-au ales. Şi, Doamne, câte promisiuni s-au făcut şi se demonstrează că-s… deşarte! Şi iată că lumea-i suportă încă… Nici nu vreau să mă gândesc ce promisiuni vor mai apărea, dar am să le culeg de pe camera de luat vederi şi le vom suprapune cu cele ce apar. Să vedeţi ce „feţe” vor face candidaţii la funcţii, că doar tot aceia vor fi, că-i ştim deja, că din 4 în 4 ani îi vedem, cel puţin prin bisericile campaniei, când apar pe la sfârşitul slujbei defilând prin biserică!
De ce fac asta? O ştiu numai ei! Bine fac să nu ne spun şi nouă!
Cei răspunzători de păstrarea avutului naţional, de dezvoltarea localităţilor, de dobândirea bunurilor ce ne aparţin procedează şi acum, precum au aplicat frumoasa şi tăcuta lege a retrocedărilor, aplicându-se fals cu acordul şi sub privirile lor miope.
- Oare este îndolenţă, nepăsare, reavoinţă în aplicarea unei hotărâri de Consiliu Judeţean, prin care au devenit părtaşi la terminarea Băilor Beltiug şi la făloase? Ce să creadă populaţia despre un consiliu ales, care nu-şi respectă hotărârea? Oare în Consiliul acela nu este cineva care urmăreşte ducerea la îndeplinirea unei hotărâri votate, devenită lege? Oare acestea nu sunt vizate de Prefectură? Oare nu există justiţie?
- Despre indolenţă vorbesc amintind de Castelu din Apa (fosta Casă de copii) lăsat în paragină, dezcompletat de zi cu zi, cu o suprafaţă de curte şi grădină de 3,5 ha. Serviciul juridic al Consiliului Judeţean şi cel al Prefecturii aşteaptă sentinţe pentru a intrea în posesia unuia din Ungaria şi s-au pierdut investitori olandezi şi francezi care au vrut să realizaze ceva şi în folosul copiilor sau bătrânilor de la noi.
Se întreabă lumea, ne întrebăm şi noi, ce să credem despre cei care au menirea să nu fie doar funcţionari ce semnează condica, ci să fie aleşii ce se zbat pentru binele populaţiei din judeţ.
- Nu i-am auzit pe conducătorii judeţului şi municipiului vorbind de „Olimpia” decât despre bani, datorii, obligaţii, ca şi cum populaţia ar fi deacord cu sume fabuloase date aiurea! Nu i-am auzit cerându-le performanţe, joc nu joacă, afirmare şi promovare! Vorbim de stadion, care-i gol, ori fotbalul fără spectatori nu-şi are rostul!
- În promisiunile candidaţilor auzim de mult timp: „Dacia”, centura, podul, clădiri împroptite, parcări de tot felul (urmează cele aeriene) etc. Despre realizări nu spun nimic în afară de faptul că sunt „proiecte”. Să lăsăm proiecteleşi arătaţi-ne ce s-a realizat, palpabil, trăite de fiecare cetăţean. Speranţa populaţiei (cei mulţi nu mă acostează) e să nu-i mai vedem pe liste! Listele să fie făcute de populaţie, nu de grupul restrâns al unui partid sau partiduleţ!
- I-aş întreba pe aleşii de acum, ce i-a motivat să intre în administraţie? N-au greşit?
Teodor Curpaş