La trei ani cunoștea toate capitalele Europei, la patru ani știa deja să citească iar la cinci ani îi era publicată, în presa locală, prima poezie. Geanina a uimit și în clasele primare, gimnaziale și liceale când a participat la o serie de olimpiade județene și naționale dar și la numeroase concursuri de creație literară, unde a obținut rezultate deosebite. Momentan Geanina este studentă la University of Glasgow, una dintre cele mai prestigioase universități din lume, aflată în top 100. Sătmăreanca studiază digital media &information, literatura engleză și istoria artei, unde după prima sesiune a reușit să obțină note foarte bune, și să fie în atenția profesorilor de acolo. Tocmai acesta a fost motivul pentru care am realizat un interviu cu una dintre cele mai promițătoare și sclipitoare tinere minți ale Sătmarului.
“Când eram mică vroiam să devin președintele României”
R – Geanina, încă de la o vârstă fragedă ai fost receptată ca un mic geniu. De unde această precocitate?
G.B. – Aș datora totul relatiei cu tatăl meu și interesului pe care l-a avut față de educaţia și evolutia mea încă de la început. Am învățat să vorbesc pe la un an și jumătate iar la trei ani, tata mă învățase toate capitalele Europei. Acesta este și motivul pentru care am fost invitată la emisiunea, la mare vogă atunci, “Chestiunea Zilei” a lui Florin Călinescu. Iar dacă cineva mă întreba ce doresc să mă fac când voi fi mare îi spuneam fără să stau pe gânduri: Președinte al României.
R – Care a fost prima ta pasiune?
G.B. – Prima mea pasiune a fost literatura, deci, de când eram mică-mică.La patru ani am învățat să citesc iar la cinci ani să scriu, prima poezie, “Acatistul Sfinților Părinți Ioachim și Ana”. Apoi încet am cam lăsat-o deoparte și am început cu chimia.În clasa a 7-a, m-am calificat la Olimpiada Națională, de chimie, pentru prima oară si de atunci eram sigură că restul vieții o să fac chimie și genetică. Până în clasa a 9-a interesul principal era chimia apoi la liceu asta s-a schimbat, după ce am început să lucrez cu doamna profesoară Ziman, care m-a cules și mi-a pus ca lumea toate bazele literare, de teorie literară, filozofie și literatură în general. Prin clasa a 10-a am descoperit și pictura așa că în liceu m-am ocupat de literatură și pictură cea ce m-a determinat, acum, să studiez literatura engleza și istoria artei.
University of Glasgow, în topul celor mai bune 100 universități din lume
R- Ce te-a determinat sa mergi sa studiezi tocmai in Scotia?
G.B. – De la 13 ani m-am decis sigur că merg în UK (n.r. Marea Britanie), pentru calitatea educației, pentru deschiderea care o au față de studenții internaționali, dar și pentru limba pe care deja o știam si fiindcă îmi plăcea mult țara. De decizia între Anglia și Scotia nu am fost prea sigură la început însă a cântărit mult să aleg Scoția deoarece aici nu plătesc taxe de școlarizare deloc. Plus că aici aveam deja prieteni iar din toate facultățile la care am aplicat, cea din Glasgow era de departe cea mai bună.
R – Care au fost criteriile după care ai fost admisă să studiezi aici?
G.B. – Trebuie să îți alegi maximum 5 facultăți în UK și există o aplicație, unde crucială e scrisoarea de intenție, după care judecă dacă ai fi potrivit pentru ce caută ei, pentru cursul și universitatea aleasă. Mai trebuie o recomandare, diplomă ce atestă oficial nivelul de engleză și să prezici cât crezi ca iei la bac. Îți impun cât să iei la bac ca să te accepte.Mie mi-au cerut minim 9.60 la fiecare din cele trei materii: matematică, informatică și limba română. Am reușit să iau 9,60 la informatică, 9,80 la limba română și 10 la matematică, deci am fost acceptată instant.
R – Fă o prezentare a acestei Universități.
G.B – University of Glasgow este una din cele mai vechi universități din Europa, fiind inființată în 1451. Are multă tradiție în spate, pe aici trecând 7 laureați ai premiului Nobel după cum aici au studiat mari personalități precum James Watt, Lord Kelvin, Adam Smith. Există 4 colegii principale: colegiul de arte, colegiul de medicină, medicina veterinară, colegiul de știinte și inginerie și colegiul de științe sociale. Se poate studia orice, de la teologie la virusologie. Clădirea principală a Universității este foarte veche, construită in stil gothic-victorian cu un turn emblematic. Chiar au vrut să filmeze aici scene din “Harry Potter” dar până la urmă nu s-a mai putut din cauza examenelor.
R – Care este profilul și materiile pe care le studiezi?
G.B. – Spre deosebire de sistemul din Anglia (și cel din România, evident), sistemul scoțian ne cere să studiem 3 materii în primii 2 ani, urmând să ne specializăm abia din anul 3. Se fac 4 ani spre deosebire de Anglia unde se fac doar 3.Eu studiez digital media &information studies (care are legatură cu lumea digitală și “informatica”, doar ca într-un sens mult mai modern, se bazeaza pe partea umană, socială și artistică a tehnologiei, e un curs nou apărut și în UK) literatura engleză și istoria artei.
R – Cum te-ai descurcat la primele examene și care este criteriul de notificare a studenților?
G.B – Cu examenele a fost bine, am trecut prin ele cu mult mai puțin stres pe cât am trecut în tot liceul. Am obținut punctaj maxim la toate materiile. Cât privește sistemul de notare el decurge cam așa: din maximul de 22 de puncte, se obține un punctaj căreia îi reprezinta o litera (A,B,C…până la H). E foarte diferit de România, dar așa functioneaza UK-ul și America. A insemana excelent, B, foarte bine, C – bine, D – satisfăcător, iar cu E deja pici anul. Apoi se tot măresc cerințele. Anul 1 e mai mult experimental, an de acomodare.
R- Cum sunt priviti studentii români?
G.B – În cadrul academic românii sunt în general foarte bine priviți. Sunt muncitori, cunosc bine limba engleză și vin din liceu cu cunștinte în general mai ridicate decât ceilalți din alte țări (în special la matematică) . Suntem bine reprezentați și în corpul profesoral . Un profesor cercecător român, în colegiul de medicină, a descoperit recent, cu echipa, informații importante legate de progresul spre vindecarea cancerului.
R – Cum ai reușit să te integrezi în acest mediu și dacă mai ai colegi din România?
G.B – M-am acomodat foarte bine. După nici o lună parcă aș fi trăit aici de o viață. Suntem deja 4 absolventi de la colegiul “Mihai Eminescu” din Satu Mare (unul din fiecare generatie), si ne vom mai imbogăți cu unul la anul.Mai sunt destui români, prietenul meu cel mai bun e din Iași. La materii precum informatica, și la cursul meu de digital media, sunt mulți bulgari, greci, colegi din Cipru, Slovacia, pe când la cele de artă, la literatura și istoria artei, majoritatea sunt britanici și ceva francezi. Sunt multi asiatici, negri, totul e foarte cosmopolit. Am prieteni din Taiwan, Maroc, Finlanda, Slovacia, Bulgaria. A fost ușor să mă acomodez deoarece este exact ce am vrut pentru mine.
R – Cum se prezintă scoțienii, li se confirmă statutul de cei mai zgârciți oameni?
G.B – Nici vorbă, dar sunt chiar atât de roșcați. Sunt mult mai calzi și prietenoși ca englezii motiv pentru care acum apreciez că sunt în Scoția și nu în Anglia. Oricum cei din Glasgow sunt legendar de prietenoși și nu degeaba a fost votat cel mai prietenos oraș din lume.
Carieră în televiziune/regie sau chiar în lumea impresariatului și a concertelor
R – Ce-ți dorești pe plan profesional?
G.B – Aici e ceva mai greu deoarece nu am în cap o singură profesie, depinde mai mult de șansă. Ce o sa vină când termin facultatea, aia voi încerca. Pe parte de media, mi-ar plăcea să merg undeva spre televiziune/regie, sau chiar lumea impresariatului și a concertelor. Daca mă orientez pe parte de artă, vreau să rămân în mediul academic, să fac doctoratul, să fac cercetare și eventual să lucrez la un muzeu mare, să organizez expoziții, să colaborez cu artiști etc.
R – Unde te vezi peste 10 ani și dacă vei reveni în România după ce termini studiile?
G.B – Poate voi supăra pe unii dar nici nu mă mai gândesc să mă reîntorc în România . Deocamdată în România nu am mediul propice pentru planurile mele. Nu știu dacă doresc să mă stabilesc de tot în Scoția, nu pentru ca Glasgow-ul nu e un oraș în care să vrei să stai restul vieții ci pentru că vreau să văd mai multe locuri înainte să mă “așez”. Aș vrea sa trec și prin SUA deși cred că voi ajunge pe termen lung să mă stabilesc în Londra.
Nicolae Ghişan
