Foaierul Bibliotecii Judeţene Satu Mare a găzduit, în cursul lunii aprilie, o expoziţie cu totul deosebită, ce a oferit publicului sătmărean un panoptic de care nu avusese parte până acum. Cine ştie mai bine povestea cucului, căci despre el ne vorbeşte această expoziţie, decât invitatul meu de azi, Vasile Pop? Este angajat al acestui lăcaş de cultură, fost profesor de geografie la Liceul de Filologie-Istorie Satu Mare (actualmente Colegiul Naţional „Doamna Stanca”). Dumnealui este autorul acestei fascinante poveşti, ce nu are cum să nu te cuprindă într-o clipă de admirare, făcându-te martorul unei pasiuni care, treptat, s-a metamorfozat în ceea ce am numi – muncă de cercetare. O expoziţie inedită care, pe lângă datele ştiinţifice, abundă în exponate ce reliefează, în mod cert, imaginaţia bogată a autorului. Nu doar pentru acest interviu îi mulţumesc azi domnului profesor, ci şi pentru faptul că mi-a fost dascăl în anii de liceu. Ne-a învăţat că „Pământul este rotund”, dar mai presus decât atât, prin puterea exemplului său, ne-a relevat acea lume în care omul, prin nemărginitele-i resurse, are incredibila capacitate de a rodi acest pământ într-un sens pur, imaculat, asemenea zăpezilor de pe Kilimanjaro. Azi, un nou episod despre arta de a-ţi împlini destinul!
Cum s-a născut această mare pasiune pentru Pasărea Bunei Vestiri, cucul? De ce această pasăre, şi nu alta, domnule profesor?
Povestea sau istoria studierii păsării – cuc a început în iarna dintre anii 2002-2003, care a fost lungă, pentru că a durat până spre mijlocul lunii martie a anului 2003 și grea, pentru că temperatura aerului – diurnă și nocturnă – a dus la menținerea stratului de zăpadă. În aceste circumstanțe, eu, aflându-mă în acel timp în comuna Groșii Băii Mari (comuna natală a părinților mei), un vecin mai în vârstă, mi-a spus că, aştepta cu nerăbdare să ajungă acolo, sub aspect fizico-biologic și vocal pasărea – cuc, pentru că aceasta va vesti, cu adevărat, primăvara. Apoi, întorcându-mă acasă, la Satu Mare, am primit vestea telefonic, cu mare bucurie, că, după data de 25 Martie 2003 (când este sărbătoarea laică – Ziua Cucului), adică prin 10 Aprilie, s-a auzit pentru prima oară glasul cucului. Acesta nu e prea grăbit să vină în Nordul României, decât atunci când pădurea este înverzită, el nefăcându-și cuib, fiind un parazit de cuib. Nu am studiat alte păsări, doar cucul, pentru că acesta, așa cum mi-a spus vecinul din Groși, se află în cadrul multor credințe și superstiții populare (de exemplu, este considerat ca un „oracol”, care prevestește unele momente din viața omului).
Când şi cum s-a transformat această pasiune în muncă de cercetare?
Prin urmare, m-am aplecat asupra studierii păsării cuc, având o mare pasiune legată de această tematică. Momentul sau kilometrul „zero”, privind studiul cucului (Cuculus canorus, denumirea latină), a început din primăvara lui 2003 și până în prezent.
Curând aţi avut o expoziţie în foaierul Bibliotecii Judeţene Satu Mare. Ce cuprindea ea?
Prin bunăvoinţa conducerii Bibliotecii Judeţene Satu Mare şi a colegilor mei, dr. Marta Cordea şi dr. Viorel Câmpean, s-a organizat o expoziţie, la parterul acestei instituţii de cultură, cuprinzând: – peste 60 de picturi; 4 volume foarte consistente în manuscris; planşe din domeniul literaturii şi lingvisticii; obiecte (din lemn, sticlă, plastilină, etc.). În toate acestea, eroul, adică personajul principal este cucul.
Aveţi o serie de desene expuse, create de dumneavoastră. Care este mesajul lor?
În toate picturile expuse, create de către mine, cucul este reprezentat în diferite ipostaze. În primul rând – sub aspect biologic, mai exact eco-etologic; apoi, majoritatea celorlalte piese, au un efect hazliu-umoristic asupra privitorilor, ele fiind caricaturi. Tehnica realizării acestora este foarte diversă: tempera, acuarelă, tuş, creioane colorate, cerneală, carioca, marker, grafit, hârtie autoadezivă, etc.
O colecţie impresionantă de 100 de portative – lucrări muzicale, este prezentă în expoziţie. De unde le-aţi cules?
În această expoziţie, s-a aflat, printre altele, şi un catalog – o colecţie de cântece (solfegii), în care, de asemenea, cucul deţine locul principal. Această culegere de cântece am realizat-o din mai multe surse, cum ar fi: manuale de muzică; cópii xerox, de la Liceul de Artă „Aurel Pop” din Satu Mare; reviste de specialitate. În total, există peste 120 de solfegii, pe care, dacă cineva doreşte, i le pot împrumuta, cu mare plăcere.
Ar putea constitui această colecţie, ideea creării, poate, a unui ansamblu coral sau popular? V-aţi gândit la asta?
Ascultând aceste melodii, m-am gândit, că oamenii, sătmărenii (şi nu numai!), ar putea să-şi bucure sufletele cu ele. Cred că s-ar putea ca în viitor, să se facă un proiect şi sper, să se şi implementeze, în vederea creării unui ansamblu coral sau folcloric, care să-şi îmbogăţească, cu timpul, repertoriul. De curând, a avut loc la Biblioteca Judeţeană Satu Mare, unde îmi desfăşor activitatea, un concert al Corului Madrigal, conceput pentru copii. Eu am vorbit cu un membru al acestui cor (mai exact Cantus Mundi) care s-a arătat interesat, răsfoind culegerea realizată de mine, de acest demers.
Există vreun episod din această poveste, care este mai aproape de sufletul dumneavoastră?
O întâmplare, oarecum hazlie pentru mine, care sunt: cucolog, cucofil şi cucofon (termene inventate de mine), a fost un dialog între mine şi o doamnă sătmăreancă. În dialog, printre altele, mi-a spus că a auzit, deci „n-a văzut” glasul cucului. I-am răspuns foarte diplomatic „cucul este o pasăre mai stingheră”, în majoritatea cazurilor, neapropiindu-se de oameni şi locuinţe. Glasul cucului este format doar din două silabe: „cu-cu!”, repetate de „n” ori; ceea ce aţi auzit a fost glasul turturicii sau al guguştiucului. Apoi, dânsa a zâmbit cam forţat, eu dându-mi seama că a fost oleacă ruşinată.
Cum a fost primită expoziţia? Cine v-a fost alături în acest demers? Care au fost impresiile?
Expoziţia care a avut loc în data de 5 aprilie 2024, s-a bucurat de un succes deplin. Prezentarea ei a fost făcută de către doamna manager Dariana Ţou-Săsărman, doamna director adjunct Paula Horotan, dr. Marta Cordea, dr. Viorel Câmpean şi profesorii Fazekas Loránd, preşedinte al Asociaţiei Ornitologilor, filiala Satu Mare şi Ioan Turcu, de asemenea un pasionat ornitolog. La sfârşitul evenimentului am fost încântaţi de vocile corului pensionarilor, membri ai CARP Satu Mare, cor condus de doamna Renata Inovan-Bertok, care a copat şi câţiva copii, aceştia bucurându-ne cu vocile lor cristaline.
Aveţi patru volume de manuscris pe care poate le-aţi dori în forma unor cărţi. Ar fi speranţe în acest sens?
Bine înţeles, în viitor mi-aş dori foarte mult ca acele patru manuscrise, în care se concretizează munca mea de cercetare asupra acestei păsări, sub toate aspectele ei, de la biologie, areal geografic, la partea culturală – literatură şi lingvistică (universalitatea cucului, familia de cuvinte, antroponime, toponime, cuvinte încrucişate, proverbe, ghicitori, zicători, bancuri), artă, etnografie şi folclor (tradiţii şi obiceiuri), etc., să fie tipărite. Am promisiuni în acest sens şi mă bazez pe ele.
Vă rog să adresaţi un gând cititorilor acestor rânduri……
În încheiere, aş vrea să fac un apel către toţi concetăţenii: să avem grijă de natură pentru că acest lucru este determinant pentru viaţă. Protejarea mediului înseamnă conservare şi ocrotire. Să protejăm natura, pădurea, pentru că acolo este habitatul multor specii de animale, care au darul să bucure sufletul omului. Mulţumesc! Până data viitoare, un uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic! Georgeta I. Govor
