Se împlinește un an de la trecerea în lumea celor drepți a ilustrului profesor Gheorghe Cosma. Cel de al zecelea volum din seria „Caietelor eminescienilor sătmăreni” este dedicat profesorului, directorului și inspectorului școlar general al Maramureșului, Gheorghe Cosma. Aceasta prin atenta și grijulia responsabilitate a prof. dr. Pop T. Ovidiu, a prof. Carmen Bratosin (lectorul volumului) și, desigur, a autorului și editorului Aurel Pop, cunoscut printr-o activitate de excepție la Editura ”Citadela”.
Data de 3 martie constituie și va constitui una de referință distinsei familii Cosma, dar și pentru Colegiul Național „Mihai Eminescu”, trebuind să-i obișnuim pe conducătorii acestui oraș și județ cu adevăratele personalități din învățământul și cultura acestei părți de țară! Sigur, volumul, de 180 de pagini, cu fotografii și ilustrații color, îl prezintă pe Gheorghe Cosma în diferite ipostaze ale vieții și bogatei activități de-a lungul a 85 de ani. Autorii s-au străduit să scoată în evidență pe omul care și-a dedicat energia și talentul organizatoric învățământului sătmărean și chiar al marii regiuni Maramureș. Desigur, ponderea muncii și dăruirii rămâne Liceul „Mihai Eminescu”, actualul Colegiu Național de mare prestigiu în România. De același înalt prestigiu sunt profesorii care au slujit cu credință, alături de Gheorghe Cosma, cei care în 3 martie, ora 16, participă, ca invitați de onoare, la festivitatea dedicată lui și lansării acestui prețios volum cu un titlu atât de simplu, dar atât de cuprinzător: Gheorghe Cosma (1931-2016)! Amfiteatrul liceului va primi personalități marcante, profesori cu nume și renume: d-na prof. Rozalia Cosma (soția), d-l. prof. Gavril Cavași, d-na prof. Lucia Munteanu și alți invitați din familie, colegi, prieteni, absolvenți ai diferitelor generații, jurnaliști și televiziune. Gestul frumos al protopopului Dumitru Roman, de a săvârși un reușit și meritat Tedeum, este de laudă și de mulțumire aleasă! Despre carte și omul Gheorghe Cosma vorbesc dr. Viorel Câmpean, Carmen Bratosin, Aurel Pop, d-na Rozalia Cosma și, în încheiere, autorul dr. Ovidiu Pop. Desigur, se vor exprima invitați, prezenți la frumoasa manifestare.
Volumul acesta, al zecelea, pornește cu începutul, prezentând localitatea Pomi și influența asupra personalității eroului, văzându-se atașamentul acestuia când se adresează fiilor satului. Un frumos capitol este dedicat familiei lui Gheorghe Cosma, dar și cel despre studiile acestuia, de la școala primară, elev la Liceul „Mihai Eminescu”, profesorii de atunci, stagiul militar satisfăcut în perioada facultății (Matematică-Fizică, secția pedagogică) Universitatea „V. Babeș” Cluj. Interesant că, autorii reușesc să-i prezinte în paralel, cu evoluția lor, pe dl. Cosma și pe viitoarea d-nă Rozalia Cosma, dedicând un reușit capitol acestei familii atât de unite, încât pot constitui un model pentru multe generații. Frumoase și interesante sunt călătoriile soților Cosma, impresiile și fotografiile expuse. Sunt amintiți profesorii Gavril Cavași sau Andrei Poroliseanu cu activități de excepție, colaboratori de seamă din liceu, activități despre care absolvenții își aduc cu drag aminte, la fel profesorii de atunci: Florentin Vlad, Paul Mureșan, Ioan Beltechi și alții. Sunt prezentate manifestările omagiale în cadrul liceului, anii rotunzi de existență a acestuia, diriginți și directori (amintindu-l pe prof. Ioan Boț, (Dumnezeu să-i dea sănătate!), întâlnirile cu absolvenții liceului (chiar de 60 de ani), aniversările familiei Cosma (ex. la împlinirea a 80 de ani ai lui Gheorghe Cosma). Nu este uitată activitatea publicistică a soților Cosma, una chiar de invidiat! Sunt prezente în volum diplomele și medaliile obținute de-a lungul activității și materiale „In memoriam” semnate de o serie de personalități (Acad. Gabriel Ștempel, Ioan Pop, Traian Tămâian, Ovidiu T. Pop, Viorel Câmpean, Aurel Pop și Rozalia Cosma).
Pe lângă studiile, eseurile, articolele care ne fac să pătrundem mai profund în realitățile valorii prof. Gheorghe Cosma, ne rămâne în memorie tuturor celor care l-am cunoscut și am colaborat cu eroul de azi, omul învățat, cult, cu ambiție și tenacitate, ce privea mereu undeva, departe, spre Dumnezeu, poate spre soarta celor din jur! Mi se pare acest fiu al satului Pomi, mândru de originea sa, mereu la datorie, în slujba idealurilor învățământului românesc, dar și intelectualul „subțire”, om al prezentului și cu credință în destinul nostru. El și-a făcut o misiune din toate acestea, asumându-și pe deplin riscurile. Ne vom gândi mereu, cu drag, la el!
Teodor Curpaş