More



    VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: CONVULSII TĂCUTE

    De: Dr. Felician Pop: Editorialist – Președinte al UNIUNII ZIARIȘTILOR  PROFESIONIȘTI – Filiala ”Anton Davidescu” Satu Mare

    Toată lumea este de acord că birocrația excesivă care a lovit România ca un cataclism, sufocă pur și simplu orice activitate normală

               E drept, ne mărginim doar să constatăm asta….Un amar paradox face, ca pe măsură ce informatizarea devine tot mai accentuată, volumul hârțoagelor riscă să devină o nouă formă de relief. Sute de mii de oameni din țara aceasta lucrează la această uriașă mașinărie de mers în gol: rapoarte, portofolii, sinteze, valuri de hârțoage, păduri imense sacrificate pe altarul prostiei umane … cine dracu’ are vreme să citească toate tâmpeniile acelea, ca să nu ne mai întrebăm, cui folosesc ineptele dări de seamă despre zădărnicia trăirii scriptice?

    Intru la Poliția Județeană unde eram citat ca martor, într-o aiureală pur birocratică. Ofițerul care m-a sunat, mi-a spus că mă așteaptă la poartă. Desigur, nu era acolo. Pe stânga, un ghișeu puchinos unde hălăduiau doi polițiști … de fapt, nu erau polițiști, ci niște milițieni deghizați. Unul începe să fornăie: ”Spuneți!” ”Ce să vă spun?” întreb eu contrariat, un pic supărat poate, că după ce am salutat cât se poate de politicos, nu mi-a răspuns nimeni.

     ”Ce vreți?” ”Păi îl aștept pe domnul locotenent X”

           Masculul alfa din cotețul acela sordid și termopanizat mă somează: ”Dați-mi un act de identitate. Nu știți că dacă intrați în sediul Poliției trebuie să vă legitimați?” ”Ei, chiar nu știam. Dar v-ar fi fost greu să puneți un afiș, ca să știm ce avem de făcut, atunci când intrăm în acest părelnic sanctuar al siguranței noastre?„

     ”Asta nu e treaba noastră, e treaba șefilor!”

    ricană scurt mătăhălosul de la ghișeu. Nu știu cum se face, că în posturile de relații cu publicul se află mai mereu, astfel de grobieni, de indivizi ignari, plini de frustrările propriei lor dobitocii, care-și varsă mitocăniile în capul bieților oameni.

         Specia aceasta abjectă ar putea fi catalogată drept Mitocantropul, urmaș direct al Pitecantropului care poate că avea ceva mai mult omenie în el

            Mitocantropii nu stau doar ca într-un insectar în vreo hrubă de-a Poliției … ei sunt răspândiți în natură, asemenea ciumei negre sau a holerei. Sunt deghizați în profesori, în vânzători din magazine, în medici, în casiere și în alte jivine care trag din răsputeri în jos ființa umană pe scara evolutivă.

    Dacă și-ar da jos țoalele scumpe și de prost gust, mitocantropii s-ar arăta în întreaga lor splendoare genuin – animalică, de ființe bipede păroase care stăpânesc un rudiment lingvistic, nu mai bogat de o sută de interjecții și onomatopee. Este destul să-i studiezi un pic, atunci când se află în stabulație liberă, pe la chefuri și nunți. Împopoțonați in haine stridente care par aruncate cu furca pe trupurile lor rubiconde, mitocantropii înțeleg să-și marcheze arealul prin urlete și râgâituri sonore.

    Dar adevăratul chip al mitocantropului contemporan îl poți vedea cât se poate de clar, la volanul unei mașini, cel puțin decapotabile. Animalul motorizat are satisfacții alimentate bahic, sau psihedelic chiar, în care virajele scurte și zeama cauciucurilor sunt ingredientele necesare pentru etalarea unui statut social bazat pe accesorizarea excesivă amitecantropului care își înfundă copita mascată de pantofii de firmă, în pedala de viteze a ferocelui bolid.

    Fără școală, fără respect, își îneacă gregarele necesități de divertisment, într-un repertoriu de manele strident, acoperit uneori doar de scrâșnetul disperat al roților mașinii

          El trăiește plenar, simte cum i se zbârlește blana pe spinare, atunci când încearcă senzațiile tari ale unei vieți primitive, dar colmatată de adrenalina unor experiențe de prădător.

    Da, mitocantropul a învins. Câteva milenii de amarnic progres al omenirii, nu înseamnă pentru el, nici măcar cât jegul de sub gheara lui prelungă și ascuțită, aidoma celei unui animal obișnuit să sfâșie și să sugrume … și dacă un astfel de mitocantrop ajunge să-și culcușească haita prin cabinetele ministerelor și parlamentului, atunci amurgul omenirii pașnice și cinstite va fi acoperit de răgetele acestor hidoși ratați ai speciei umane.

    Sunt  printre noi și tot mai mult peste noi, iar într-o bună zi, ne vor înlocui. Pe toți…

    Dezastrul cel mai mare este în Învățământ, care demult nu mai are vreo legătură cu realitatea. Miliarde de pagini pe care dascălii trebuie să le redacteze, în vreme ce aproape jumătate dintre pruncii patriei sunt analfabeți funcționali.

    (Foto: Hago Nandor)

    Când să mai faci școală dacă principala ta preocupare ca dascăl, este să completezi niște hârțoage inepte?

    Suntem idioți sau doar nebuni?

              Am lăsat țara asta pe mâinile unor submediocri care o duc la groapă cu fanfara, în foșnetul hârțoagelor care veștejesc orice tentativă de a face lucruri concrete.

    (Foto: Bikfalvi Zsolt: Pe ultimul drum)

    Administrația publică regurgitează deja, tot felul de normative și rapoarte, și nimeni niciodată nu sancționează excesul acesta de prostie adăugată celei native.

    Funcționărașii  de prin ministere secretează veninos noi și noi aberații birocratice, proceduri pentru uzul tâmpiților sub care să poată fi mascate perfect impostura funciară și nemernicia patentă.

     E un carnaval monstruos al adreselor, antetelor, depeșelor și mailurilor infame …

    și sub aceste măști ale neantului cotidian, se ascunde perfidia unor conțopiști de rang înalt care conștient sau nu, vor îngenunchea țara aceasta, cocoșată de muntele de hârțoage cancerigene care i s-a pus în spate.

    Morții se acoperă cu pământ, iar cei vii cu hârtii, a decretat cândva un hârțogar care încerca să dea un sens existențial acestei stupidități. Dar dacă morții sunt bine acoperiți cu pământ, cei vii, de sub hârtii, rătăcesc prin lume ca niște fantome ale unei vieți trăite chiar degeaba…

      SPONSORII EDIȚIEI:

        https://www.diasim.ro/ 

      

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE