Stă românul nostru şi se uită la ştiri pe unele posturi naţionale, iar unele informaţii sunt de-a dreptul şocante şi pline de o prostie dusă până la disperare. Prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare în masă am aflat despre schimbările bruşte ale climei din România, care au generat multe dezastre în gospodăriile populaţiei, dar şi în „grădinile” unor furnizori de servicii publice. Cea mai şocantă informaţie se referă la dărâmarea unor stâlpi, în urma furtunii de zăpadă, care se află în administrarea unei societăţi care furnizează energie electrică populaţiei. Printre alte informaţii, cuprinse într-o ştire de televiziune, s-a strecurat şi una de-a dreptul incredibilă.
Aceasta se referă la faptul că populaţia din zonele afectate va suporta probabil cheltuielile de reparaţie a reţelei electrice afectată de stihiile naturii. Nimeni nu a vorbit despre asigurarea în caz de calamitate a instalaţiilor electrice, care ar fi trebuit să o aibă societatea furnizoare de servicii către populaţie. De ce să plătească beneficiarii un prejudiciu, care nu s-a produs din cauza lor? Cu ce sunt de vină consumatorii de energie electrică pentru faptul că furnizorii nu şi-au luat măsuri de siguranţă prin intermediul unei firme de asigurări, că e plină ţara de ele, iar pe de altă parte, în ştirea respectivă, se spunea că stâlpii de electricitate erau vechi de peste 30 de ani şi trebuiau înlocuiţi de multă vreme.
O altă inepţie tărăgănată de ani şi ani de celebrul „Sistem” se referă la regândirea legii graţierii. Dacă până mai ieri au fost pline străzile Bucureştilor de protestatari, parcă cuprinşi de un fanatism ieşit din comun, care erau împotriva graţierii, astăzi parlamentarii de toate culorile dezbat cu mare interes problema graţierii. Ani şi ani de zile legea graţierii a fost „lăsată în paragină”, amânată sau tergiversată, nu a fost amendată. În urma acestei indolenţe, foarte mulţi români au fost condamnaţi pentru tot felul de „găinării”. Se pare că tuturor celor implicaţi în regândirea cadrului legal al graţierii le-a „venit mintea la cap”. Dacă această lege va intra în vigoare, multe familii se vor reîntregi, iar cei care au avut de suferit din cauza privării de libertate se vor bucura de şansa unei reabilitări a imaginii lor în spaţiul public. Despre inepţiile legate de condiţiile de încarcerare n-are rost să vorbim pentru că unele sunt ca în evul mediu, iar presa străină deja condamnă unele închisori din România.
O altă inepţie este legată de alegerile din 2009. Au trecut atâţia ani şi iată unii „s-au trezit peste noapte” să scormonească în carul cu fân pentru a găsi „un nod în papură”. În acest fel, probabil că unii politicieni o să fie condamnaţi, într-un fel sau altul, pentru colectarea banilor necesari în vederea susţinerii campaniei electorale. Stă poporul şi se uită la aceşti „anchetatori”, de parcă în România aceasta ar fi prioritatea numărul 1. Pe de altă parte, anul trecut s-a vorbit intens despre faptul că nu a existat o legislaţie adecvată relaxată după Revoluţie, care să reglementeze organizarea şi colectarea legală de fonduri băneşti pentru campaniile electorale. Deci, nu e greu de înţeles că în anul 2009 a lipsit legislaţia, iar cei care au ştiut şi n-au făcut atunci nimic pentru schimbarea ei cred că probabil au fost complici la producerea unor fapte reprobabile. „Greu la deal cu caii slabi” şi ipocriţi, dar probabil că ar trebui cercetate şi alte surse de finanţare a campaniilor electorale ale celor care astăzi au devenit cei mai îndârjiţi „justiţiari”, dornici de a condamna cu orice preţ pe unii demnitari din zilele noastre. Miroase, miroase a răzbunare şi reglare de conturi politice, dar se spune că răzbunările sunt ale proştilor, ale oamenilor răi la suflet şi fără de Dumnezeu !
Dumitru Ţimerman