Renaşterea tradiţiilor autentice româneşti şi confecţionarea costumelor populare după modele vechi, de peste o sută de ani, este un semn al revigorării identităţii naţionale. Portul, muzica populară, horile, ţâpuriturile, obiceiurile româneşti păstrate pe cale orală, iar mai nou în scris, sunt din ce în ce mai agreate de românii din zonele etnofolclorice ale ţării, dar şi de fraţii care lucrează prin cele străinătăţi. Spiritul de autoconservare identitară prin tradiţiile populare s-a declanşat de curând, ca o ripostă împotriva încercărilor occidentale de a ne înstrăina unii de alţii, de a diminua din nobleţea sensibilităţii familiei, a credinţei în Dumnezeu şi ospitalităţii româneşti.
Asistăm la înfiinţarea unor Asociaţii socio-cultural-patriotice, ce-şi au motivaţiile culturale inspirate din filonul nemuritor al străbunilor noştri, care şi-au lăsat amprenta spirituală a talentului creativ nativ printr-o moştenire culturală autentică, sănătoasă prin preparatele culinare strămoşeşti, dar şi prin înţelepciunea pe care o regăsim în strigăturile, proverbele şi zicătorile poporului român. Toate praznicele şi reuniunile românilor se doresc pe de-o parte un antidot împotriva înstrăinării, dar şi o replică nevinovată, dar legitimă, a continuităţii noastre pe aceste meleaguri încărcate de istorie familială consolidată de sentimentul nealterat al proprietăţii.
Tendinţele în ceea ce priveşte reînvierea unităţii românilor prin tradiţie, cântec şi port, din toate colţurile ţării, sunt evidente şi extrem de hotărâtoare. E o mare bucurie să constaţi că forţa străbunilor este nemuritoare şi că ea se multiplică şi trăieşte în sufletul românilor de astăzi, care n-au uitat nicio clipă de vicisitudinile istorice prin care au trecut de-a lungul veacurilor. La noi, în nordul şi nord-vestul României, moţii, codrenii, oşenii şi maramureşenii sunt hotărâţi să readucă în bătătura casei adevărata Românie, România noastră, prin acţiunile lor culturale. Mai mult, dacă fiii, rudeniile, prietenii, naşii şi finii au plecat în străinătate, aceste Asociaţii şi-au propus să se deplaseze acolo, în comunităţile unde locuiesc românii, pentru a le alina dorul de acasă cu: doinele, portul, obiceiurile şi mâncărurile tradiţionale. Mai nou, reprezentanţii unor Asociaţii culturale din Moldova, Ţara Românească, Oltenia şi Banat doresc să se întâlnească într-o HORĂ A REUNIRII tuturor românilor sub tutela protectoare a folclorului şi a tradiţiilor româneşti. Misiunea istorică este simplă şi extrem de motivantă:” Nimeni, niciodată, nu va putea cumpăra şi distruge identitatea noastră folclorică naţională!”.
Dumitru Țimerman