M-am întrebat: De unde să încep eseul despre dr. Ioan Sergiu, gândindu-mă să dau curs gândurilor și sentimentelor pe care le nutresc pentru o astfel de personalitate! Despre felul în care voi rosti cuvintele… și încărcătura lor, preponderent afectivă. Voi încerca să delimitez calm, sigur, o puternică identitate profesională, de medic specialist, de om adevărat și dăruit total oamenilor, acesta fiind directorul unui spital atât de necesar (din păcate!) de pneumoftiziologie Satu Mare. De unde să încep? Pentru mine au rodit deja semințele așteptării și pot afirma, cu tărie, că îl cunosc bine și pe doctorul Ioan Sergiu, dar și pe omul Ioan Sergiu. Pentu mine și… cred, pentru mulți, chiar foarte mulți, acest doctor ne-a deschis și descoperit osia și respirația plămânilor, făcând să dispară îngustarea omenescului și dezintegrarea emoției. Și toate acestea le face pe baze puternice, științifice, pe baza educației lui și mai ales a bunului simț. Doamne, ce liniștit pleci după o discuție cu acest om! N-ai cuvinte, deși ai un vocabular atât de bogat, să-i poți adresa cuvinte meritate de mulțumire, dar… el te înțelege perfect! Acest medic a primit, sunt sigur, binecuvântarea lui Dumnezeu. O simțim prin vocea distinctă, prin seriozitatea și profesionalismul lui. Pentru astfel de medici, profesiunea lor nu poate fi pedepsită cu prăbușirea! Societatea de azi, într-un declin al vieții oferite, prin ceea ce domnește ( ură, invidie, dușmănie și răutate), se ridică, totuși, prin această primă profesie ( nu meserie) care se dezvoltă, urmare a cercetărilor în domeniu, fiind cea mai prosperă profesie de pe glob. Ce ne-am face fără medici, fără personalul medical? N-am mai exista și … treptat ne-ar copleși toate bolile de pe pământ, din apă și aer, din subteran și… din noi! N-avem cuvinte să le mulțumim! Este singura facultate care mai dăinuie și unde se dă examen de admitere, se face practică și scoate oameni adevărați, utili.
Sunt medicii noștri “vânați” de țările avansate, acolo unde pregătirea profesională nu este apreciată de nepregătiți! Se simte cel mai acut rostul medicului în societate și… totuși, îi pregătim pe tineri să plece din țară, oferindu-le locuri de muncă prin instructaje organizate pe centre în județe. Oare este bine? Pe lângă un medic precum Ioan Sergiu sau Dumitru Fanea sau Cristian Rusu și mulți alții, câți tineri s-ar putea “adăpa” din vasta lor practică și din felul cum trebuie făcută această înaltă profesie!? Numai pe lângă astfel de medici tânărul absolvent de medicină poate căuta în sufletul omului, călătoria spre lămurirea ființei, spre iluminarea sinelui. Numai așa tânărul absolvent se va atașa de țara sa, învățând despre sufletul ce intră în înfățișările lumii atât de divizate în care coexistă abrupt binele și răul. L-am urmărit cu atenție pe dr. Ioan Sergiu, acolo, la locul său de muncă, și i-aș spune că pentru mulți pacienți devine dimineața timpului așteptat, dându-i veșnicia. Și toate acestea sub instinctul vetrei strămoșești, aducând și parte de tratament de la Bixad.
Are acest om o voință aprigă în tot ce face, în zbaterile lui zi de zi, ceas de ceas , toate împletite cu modernitatea, cu instinctul realizărilor, chiar prin “pașii mărunți”, rezultatul fiind meritul muncii și vieții dăruite pentru cei mulți.
Este vorba de marea conștiință a seriozității umane, de gândul frumos pentru dr. Ioan Sergiu, care, prin tot ceea ce face, vestește îndreptarea lumii prin puterea cuvântului și faptei sale, cel care umblă, parcă, “cu lanț de rouă la glezne” răzbind totuși în această societate greoaie, plină de obstacole căutate, parcă, de oamenii de decizie! Dr. Ioan Sergiu iubește copilul, această “A opta minune a lumii”, cu fața simplității umane știind că rămâne nu numai un medic de excepție, ci unul nepedepsit cu prăbușirea.
Teodor Curpaş