A venit Toamna…cu struguri la urechi în loc de cercei, cu piersici în loc de ochi, cu roşii în loc de “bujori în obrăjori”, cu-un morcov în loc de nas, cu mure în loc de colier şi-un coş mare în spate plin cu: mere, pere, nuci, prune şi alte bogăţii culese din grădinile paradisului pământean românesc. În zilele noastre, stăpâni se cred ipocriţii ( oamenii prefăcuţi, făţarnici). Liniştea Toamnei este “mitraliată” zilnic de nenumărate atacuri, “mai pe faţă, mai pi dos!”, la liniştea naţională şi a Guvernului…
Actuale, Doamne, cât de actuale sunt slovele, inteligente şi luminoase ale poetului naţional Mihai Eminescu, preluate din Scrisoarea III: „Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,/ Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?/ Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,/ Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,/ Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,/ Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi-nişte mişei!/…Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;/ Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici./ Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei…”. Între timp, luptele perdanţilor continuă în vederea preluării Puterii în România, dacă s-ar putea şi a unor teritorii…
Vreau şi eu Guvernul meu ! Nici noi nu suntem întotdeauna în ton cu celebrele cuvinte rostite de Nicolae Steinhardt:” Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi” , dar NU să devenim proşti şi tâmpiţi deoarece îi vorbim “pe la spate” pe apropiaţii noştri, în faţa străinilor. Ne credem uneori infailibili (perfecţi, desăvârşiţi), justiţiari imperativi, dar de fapt şi noi greşim pentru că uităm de înţelepciunea cuvintelor “Nicicând să nu arunci cu vorbe de ocară, căci vorbele se-ntorc şi tare-au să te doară!”. Da, noi nu ne putem abţine, “sărim în sus ca nişte cocoşi” şi credem că-i vom schimba pe oamenii făţarnici şi plini de interese politice ascunse … Doamne, dă-ne puterea să răbdăm umilinţele… aşa cum le-a răbdat Iisus Hristos când a fost pe pământ şi-a rostit nemuritoarele cuvinte:” Iartă-i, Doamne, căci nu ştiu ce fac”.
Prietene de pretutindeni! Prietene de lângă mine! Cum e posibil să judeci oamenii după maimuţărelile şi vorbele ticluite ale altora rostite în spaţiul public? Nu te lăsa impresionat de vorbele lor deşarte, pline de răzbunare nefondată ! De ce nu verifici informaţiile? Să nu ai încredere în cei care furnizează informaţii denigratoare despre omul tău de bună credinţă…pentru că ei vor să te conducă la pieire ! Vor să elimine din jurul tău oamenii de bună credinţă, pentru ca mediocritatea, răutatea, interesul personal, răzbunarea lor prostească, vicleană (poate plătite) să triumfe !
Vreau şi eu Guvernul actual ! “ Care-i problema ?!“. Cum vei putea merge în continuare cu aceşti trădători îmbrăcaţi în “ blană de oaie “, care „în secret” pactizează cu cei mai mari “lupi moralişti” , iar în faţa ta pozează ca mari justiţiari şi ţanţoşi cârcotaşi ? Atenţie, prietene…de lângă mine şi de pretutindeni !Sper că mesajul meu va ajunge la tine, pentru că mai presus de orice este ONOAREA DE A FI OM… Doamne, dă-ne puterea să răbdăm umilinţele pentru că:”Vrem Guvernul nostru !”.
Dumitru Ţimerman