Mă adresez, de data asta, domnilor primari ai municipiilor, orașelor și comunelor, oameni respectați, cu responsabilități aparte în menținerea păcii sociale, cu următoarea dorință: măsurați de șapte ori și tăiați o singură dată, atunci când este vorba de punerea în aplicare a dispozițiilor primite de la diverse organisme, alegându-le pe cele viabile și absolut necesare. Sunt atâtea lucruri importante de făcut în județul nostru și în toată țara aceasta lovită de invidii, de răutăți, de pizma străină, de nepricepere, de plata nemuncii, de cocoloșirea corupției la vârf, mai ales, și de disprețul trudei – singura care poate asigura o stabilitate. Am sî dau un singur exemplu: montarea tablelor indicatoare de localitate, pe care unii le cred suficiente pentru a te păstra în Europa, fiind bilingve. De fapt, de mult timp ne aflăm în Europa. Nicăieri așa ceva nu există! Doar la noi se pun aceste indicatoare. Trăim aici împreună români, maghiari, ucraineni, sârbi, țigani și alții … și trebuie să ne facem traiul liniștit, cel puțin din astfel de pricini pe care le căutăm cu lumânarea! Mai bine am planta plăci comemorative, busturi, statui, județul fiind foarte sărac din acest punct de vedere, deși avem în trecutul ținutului acesta multe personalități care nu trebuie uitate. Mă situez printre cei care au avut rarul privilegiu să fiu, de multe ori, în apropierea ÎPS Justinian (Dumnezeu să-l odihnească!) și mi-a permis să-I adresez mai multe întrebări, chiar și după terminarea emisiunii televizate “Glasul bisericii”. Doamne, ce clarvăzător, ce luminat și ce apropiat de gândirea și simțirea celor mulți și oropsiți! Câtă dreptate în spusele sale, cât de credincios și neînduplecat, sfătuindu-ne să ne sprijinim viața pe cei trei stâlpi care dau trăinicie unei societăți: Biserica-Armata-Școala. Avându-le la suflet, distinsul om de cultură a considerat că înălțarea intelectuală e posibilă doar odată cu ridicarea neamului din care face parte, pentru care trebuie să dai totul, până la înalta jertfă. Pentru că adevăratul intelectual, doar, cunoaște scrierea cu sine. Calitățile lui de înaltă ținută, dublate de enorma trudă, dusă până la şubrezirea sănătății, au fost hotărârea, dârzenia, atent cu cei din jur, vehement cu dușmanii și bunul simț, respectul față de om, dragostea de țară, de neam, de dreptate și adevăr. Nu făcea altceva decât să confirme, prin scrisul celor 191 de caiete, că predicile sale au ajuns direct la sufletul credinciosului. Mă adresez, de data asta, domnilor primari ai municipiilor, orașelor și comunelor, oameni respectați, cu responsabilități aparte în menținerea păcii sociale, cu următoarea dorință: măsurați de șapte ori și tăiați o singură dată, atunci când este vorba de punerea în aplicare a dispozițiilor primite de la diverse organisme, alegându-le pe cele viabile și absolut necesare. Sunt atâtea lucruri importante de făcut în județul nostru și în toată țara aceasta lovită de invidii, de răutăți, de pizma străină, de nepricepere, de plata nemuncii, de cocoloșirea corupției la vârf, mai ales, și de disprețul trudei – singura care poate asigura o stabilitate. Am sî dau un singur exemplu: montarea tablelor indicatoare de localitate, pe care unii le cred suficiente pentru a te păstra în Europa, fiind bilingve. De fapt, de mult timp ne aflăm în Europa. Nicăieri așa ceva nu există! Doar la noi se pun aceste indicatoare. Trăim aici împreună români, maghiari, ucraineni, sârbi, țigani și alții … și trebuie să ne facem traiul liniștit, cel puțin din astfel de pricini pe care le căutăm cu lumânarea! Mai bine am planta plăci comemorative, busturi, statui, județul fiind foarte sărac din acest punct de vedere, deși avem în trecutul ținutului acesta multe personalități care nu trebuie uitate. Mă situez printre cei care au avut rarul privilegiu să fiu, de multe ori, în apropierea ÎPS Justinian (Dumnezeu să-l odihnească!) și mi-a permis să-I adresez mai multe întrebări, chiar și după terminarea emisiunii televizate “Glasul bisericii”. Doamne, ce clarvăzător, ce luminat și ce apropiat de gândirea și simțirea celor mulți și oropsiți! Câtă dreptate în spusele sale, cât de credincios și neînduplecat, sfătuindu-ne să ne sprijinim viața pe cei trei stâlpi care dau trăinicie unei societăți: Biserica-Armata-Școala. Avându-le la suflet, distinsul om de cultură a considerat că înălțarea intelectuală e posibilă doar odată cu ridicarea neamului din care face parte, pentru care trebuie să dai totul, până la înalta jertfă. Pentru că adevăratul intelectual, doar, cunoaște scrierea cu sine. Calitățile lui de înaltă ținută, dublate de enorma trudă, dusă până la şubrezirea sănătății, au fost hotărârea, dârzenia, atent cu cei din jur, vehement cu dușmanii și bunul simț, respectul față de om, dragostea de țară, de neam, de dreptate și adevăr. Nu făcea altceva decât să confirme, prin scrisul celor 191 de caiete, că predicile sale au ajuns direct la sufletul credinciosului. În vrednica-I trudă, ÎPS Iustinian a fost reazem al culturii naționale și al Bisericii Ortodoxe Române. Pomenindu-I azi numele, aud dangăt de clopot ce cheamă sub bolta cerului … Firește, e greu să vorbești despre valori, despre prieteni la trecut. Eu, unul, n-am mai văzut un ardelean, un intelectual – și o spun cu admirație –să ne atragă într-atât “rotundul” dorit de Blaga. ÎPS Iustinian, pentru mine a fost, într-adevăr, un gând frumos pe care toți l-am fi dorit dus până la capăt! A rămas, pentru toți care l-au cunoscut, mare slujitor al Patriei Române, omul cu cuvinte alese, chemat întru veșnicia Tatălui Ceresc! Întotdeauna când mă întâlnesc, nu spun “mă lovesc” de situații diferite, îmi pun întrebarea retorică: Oare cum ar rezolva-o ÎPS Iustinian? Sincer, îmi dau singur curaj și mă manifest în emisiuni așa cum simt! Poate îi supăr pe unii sau pe alții, dar nu pot fi acuzat de răutate, de invidie, de dușmănie. Nu-mi stă în fire! Totuși dacă cineva se simte jignit, imi cer scuze și sunt dispus să explicăm pe larg situațiile semnalate. Oricum, amintindu-l în prezentul material pe ÎPS Iustinian, în urma lui dăinuie prim vreme, coloană ce se înalță prin puternicile convingeri, rămânând numele lui!
Teodor Curpaş