Concomitent cu înfiinţarea Asociaţiilor culturale în nord-vestul României, dar şi în toată ţara, care şi-au propus să readucă în actualitate tradiţiile populare strămoşeşti, au fost amenajate şi foarte multe muzee ale satului. Prin intermediul acestora se doreşte scoaterea în evidenţă a izvoarelor scrise şi arheologice ale continuităţii românilor pe aceste meleaguri. În foarte multe localităţi din judeţul Satu Mare au fost înfiinţate astfel de muzee ale satului, care sunt în permanenţă îmbunătăţite cu noi şi noi exponate din diferite perioade istorice. Multe dintre aceste muzee au devenit modele, dar şi un imbold pentru profesorii, elevii şi localnicii din alte aşezări, care au înfiinţat la rândul lor un muzeu în satul natal sau urmează să definitiveze demersurile pentru înfiinţarea unui muzeu. Unii şi-au creat chiar şi steaguri tricolore cu diferite însemne specifice aşezărilor respective.
În foarte multe muzee, exponatele provin din cele mai vechi timpuri, care au fost găsite de localnici în timpul unor lucrări agricole sau a săpăturilor destinate fundaţiei în vederea construirii unor clădiri. Autenticitatea acestor realităţi istorice invincibile existente în muzee a fost confirmată şi de mari istorici, atât din ţară cât şi din străinătate. Profesioniştii în materie de istorie europeană nu ţin cont de prejudecăţi sau de alte interese ascunse când este vorba de adevărul istoric. Cert este că în multe locaţii este evidentă împletirea civilizaţiilor culturale în contextul fluctuaţiilor imperiilor care s-au succedat de-a lungul vremurilor în spaţiul european. Dincolo de aceste imixtiuni istorice ofensive rămân dovezile incontestabile ale dacilor liberi, care au trăit şi trăiesc pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri.
Demnă de remarcat este dorinţa de nestăvilit a unor oameni de bună credinţă, care s-au implicat şi se implică în amenajarea, menţinerea şi întreţinerea muzeelor de la sate. Aceste “oaze” ale istoriei autentice sunt motive de inspiraţie pentru studenţii de la facultăţile de istorie sau arheologie în vederea definitivării unor lucrări de cercetare, licenţă sau disertaţie, dar şi adevărate lecţii de istorie vii pentru tinerii de la sate. Entuziasmul elevilor de a găsi obiecte vechi în gospodăriile de la sate este unul fără precedent în anul Centenarului Marii Uniri. Profesorii de istorie reuşesc să le insufle copiilor, dar şi sătenilor, dorinţa permanentă de a pune la dispoziţia muzeului din localitate obiecte vechi, prăfuite de vreme, coborâte din podurile caselor sau a şurilor. În acest fel, nu mai există riscul ca unele obiecte cu o valoare istorică ridicată să fie mâncate de carii, arse sau lăsate să se degradeze în spaţii umede, fără condiţii de conservare.
În multe comune, consilierii locali împreună cu primarii şi viceprimarii s-au implicat emoţional, dar şi financiar, în vederea amenajării unor astfel de muzee săteşti. Unele muzee adăpostesc şi manuscrise sau documente semnate de oameni de cultură, care au făcut cinste comunităţilor respective. Pentru foarte multe comune, muzeele au devenit puncte de atracţie turistică, un fel de mândrie locală dedicată valorilor identitare ale locuitorilor satelor. Este de-a dreptul fascinant să te reîntorci în timpuri imemoriale, prin intermediul unor obiecte încărcate de realităţi istorice invincibile, pe care le-au trăit înaintaşii acestor tărâmuri străvechi româneşti.
Dumitru Ţimerman