Mă tot gândesc, urmărind emisiunile centrale, dacă întâlnesc un personaj, din mulţii “conducători”, căruia poţi să-i spui, cu toată liniştea sufletească, patriot. Şi rar întâlnesc, deşi sunt atât de mulţi ce trec prin studiourile centrale. N-am găsit mulți cărora să le atribui nişte calităţi demne de acest cuvânt “patriot” şi tot ce derivă din el, adică: să-şi iubească ţara ca nimeni altul, neamul, locurile copilăriei, ale adolescenţei şi maturităţii, limba, steagul şi imnul, să considere că pot să-şi ajute, să-şi servească semenii cu faptele lor de zi cu zi. Sigur, par naiv spunând că termenul de “patriot” nu mai figurează printre cuvintele unora din parlament şi chiar între cei uzuali ai preşedintelui. Ori, tocmai aceştia prin ceea ce fac (unii şi-au făcut chiar carieră) au ca obiectiv principal demascarea relelor care se întreprind în dauna poporului român. Aleşii trebuie, tot timpul, să se documenteze, să studieze, să analizeze cu obiectivitate şi cu mult discernământ toate manifestările ce duc la discordie, la ură, răutate, invidie şi necredinţă. Un astfel de patriot trebuie să fie curajos, obiectiv, realist, care să arate opiniei publice acţiunile lui ca “ales”, să lupte împotriva anomaliilor ce se ivesc la toate nivelurile vieţii sociale, politice şi culturale. Îi văd pe unii “aleşi” ai noştri pe micile ecrane, doar trecând pe coridoarele largi ale Casei Poporului, într-un grup al vreunui şef de partid, fără a-l deranja! Păcat, aceştia nu deranjează nici grupul de ziarişti pentru că nu sunt capabili s-o facă! Nu i-am auzit vorbind în Sfatul ţării, ei devenind, când sunt acolo, nişte maşini de vot, nişte roboţi, puţin la simţire, iar când se întorc acasă îşi fac impresia că ei au descoperit gaura în macaroană sau cu ei a început şi termină lumea? Aiurea! Nu maşinile luxoase sau sfidarea celor mulţi trebuie să-i caracterizeze, ci felul cum vorbesc cu masele de oameni, gesturile lor, mimica şi tonalitatea celui care înţelege bine ce este, unde este, pe cine reprezintă! De unde să înveţe “unii” dacă n-au făcut-o atunci când trebuia, la timpul potrivit, cu studii serioase “şoareci de bibliotecă” şi mai mulţi ani de-acasă. Astea toate nu se acoperă cu o diplomă “păcălită” şi, Doamne, câţi “păcălici” există în rândul celor cu pensii speciale, cu pensii despre care nu se vorbeşte. De ce un parlamentar să aibă pensie pentru 4-8-12 ani când în acei ani a avut venituri atât de ruşinoase faţă de eforturile lui? Oare i-a cerut cineva să meargă acolo? El şi-a dorit dând din coate şi minţind pe la toate colţurile că va face şi va drege.Unii și-au făcut lor pentru că au firme de care se ocupă şi n-au timp şi nici capacitate de a înţelege şi a face legi. Ştiu să se bălăcărească şi să ne facă de râs în lume, să treacă pe la biserici şi să mintă poporul. Nu-l mai poate minţi pentru că s-a deşteptat conform îndemnului din Imnul ţării. Îl ajutăm şi noi, presa, care are acest rol important! Ne-am săturat de activităţile negative ale “românilor contra românilor” şi vrem ca patriotul adevărat să fie omul vajnic, înflăcărat, apărător al neamului şi al limbii. Un astfel de “ales” trebuie să fie trimis de Dumnezeu să ne povăţuiască, să ne apere, să ne îmbărbăteze, să ne lumineze, să- i demaşte pe cei răi. Ei, “aleşii”, sunt obligaţi să ne înnobileze sufletele! Ei trebuie să fie oamenii modeşti, inteligenţi, corecţi şi să-şi dedice forţa minţii poporului, ţării lor, servind-o cum pot mai bine. Averea lor cea mai de preţ este strădania şi lupta, cu insistenţă şi dragoste, pentru a se face legi bune, corecte pentru popor! Nu avantajele personale!
Ce mândru aş fi dacă aş putea scrie despre “aleşi” în sensul patriotismului lor luminat şi drept care să le fie pavăză şi scut! Aş simţi o înălţare sufletească fiind contemporan cu astfel de oameni şi mândru că am prilejul să-i cinstesc, să stau de vorbă cu ei, chiar în emisiuni televizate, speciale la NVTV.
Teodor Curpaş