Pentru unii dintre noi, Sorin Lupaşcu e DJ-ul de pe vremuri, din discoteca RING Costineşti. Alţii l-au văzut doar la TV, în reportajele despre distracţia de pe litoral din “epoca de aur” sau în propriile emisiuni despre muzica românească. Un lucru este însă cert: Sorin a fost un influencer (cum l-ar cataloga cei din generaţia actuală) al vremurilor când nu se bea și nici nu se fuma la discotecă și totuși, oamenii reușeau să se simtă bine. Dansau. A pus muzică în discoteci din Iași și de pe litoralul românesc începând cu 1976 și continuă să adune și azi iubitorii hiturilor nemuritoare. Cel care şi-a dedicat o viaţă platanelor devenind o legendă vie a muzicii de discotecă, vine în weekend la Satu Mare, pentru un show incendiary, care constă într-un program de dans de peste 4 ore, cu unicitatea folosirii exclusive a materialelor analogice, aşa cum denumirea de “retro” o impune.
Începuturi
„Înainte de anii ’80, doar petrecerile private țineau până dimineața. Sectoristul, și el băiat tânăr, căruia îi curgeau disperat ochii după fete, zicea: < >. Bă, Mariane, hai vino și tu să dansezi, te schimbi în altă cameră, îți dau haine de civil și le spun fetelor că ești prietenul meu”, îşi începe povestea Sorin Lupașcu, DJ între 1974 și 1996, în prezent antrenor de aikido și producător de emisuni radio și TV despre muzica românească.
Prima seară de dans a organizat-o în clasa a VII-a, a împins mesele și scaunele la perete și a rulat la un casetofon împrumutat, casete de împrumut, imprimate la București: Deep Purple, Beattles, Emerson Lake Palmer, Zeppelin, Jimmy Hendrix și chiar Pink Floyd, „deși pe ăștia din urmă nu dansa nimeni”. Trebuia să aibă și el un casetofon. Timp de trei luni a pus șină de tramvai în oraș, pentru opt sute de lei, cu care a cumpărat de la muncitorii români ce se întorceau acasă din Libia, „un casetofon mare și greu, cu două difuzoare, nu unul, cum erau mai toate de până atunci, cu butoane multe, multe, dintre care două mici, mici. Dacă dădeai cu piciorul în el, te durea. Să-l am, a fost cea mai mare victorie din viața mea”, rememorează cu nostalgie Sorin.
Fiindcă era așa pasionat, a început în 1976 să pună muzică pentru elevii din tabără de la Costinești și din 1980 era prezent vară de vară la Disco Ring. „Eu sunt foarte fericit că am reușit să trec prin toate schimbările astea, de la un disc mono care suna vai de mama lui și scârțâit, până la sunet de ultra fidelitate. Atunci era așa, dacă erai disc jockey, dar nu era denumirea de disc jockey, a ajuns mai târziu. Erai prezentator de discotecă, așa scrie în atestatul meu, așa era… Dacă erai DJ trebuia să ai soția sau o jumătate care să fie electronist, așa era soț- soție, unul era DJ-ul, unul era electronistul”, își amintește Sorin Lupașcu. Se improvizau boxe și alte aparate, era spiritul acelui pionierat efervescent. Tot Sorin Lupașcu a organizat în 1982 primul concurs de breakdance din România și, ca să fie sigur că nu i se fură aparatura, a dormit în discotecă în seara de dinainte.
Avea statutul unui superstar
Statutul unui DJ în acea perioadă era asemănător cu cel al unui fotbalist în ziua de astăzi. Îl arăta lumea cu degetul pe stradă; știau că el este cel care are un anumit album. Îi vânau benzile. Estima câtă lume apreciase programul muzical dintr-o seară în funcție de câte persoane veneau la final să-i ceară să le facă și lor o bandă – un fel de „pune mixul de aseară, pe soundcloud”. Costa mixul, 350 de lei. Era privilegiat la cantină, i se spălau hainele gratis, dacă voia în aceeași zi, iar serviciul tehnic nu se făcea niciodată așteptat. La schimb, îi trecea pe toți pe lista de invitați la discotecă, împreună cu tot grupul.
În Ring-ul din Costinești a ajuns în 1983, momentul în care era cea mai mare discotecă în aer liber din Europa de Est. La trei lei intrarea, strângea în momentele de maximă aglomerație, până la 3 000 de oameni. Era deschisă la prânz, între unu și trei și seara între șase și zece. Sistemul de sunet Yamaha era „megaprofesionist”, adus din Germania și reglat de nemți. Avea două pick-up-uri Pioneer, două magnetofoane Sony TC399 și un casetofon deck Denon. Când era liniște, se auzea muzica până în gara veche din capătul stațiunii.
În 1989, când începuse munca de inginer la o fabrică din Pașcani, era cât pe ce să nu ajungă în vara la Costinești, fiindcă directorul fabricii s-a opus. Așa că a luat cuvântul într-o ședință și a venit cu argumentul că fabrica se opune prin această decizie Partidului Comunist, care îl cerea prin structura Tineretului Comunist, să meargă ca DJ la mare. Și a plecat până la urmă. A continuat să mai pună muzică până în 1996, pentru ca apoi să se dedice vieții de jurnalist de radio și televiziune. A revenit la prima iubire în 2013. Acum pune muzica generației sale în cluburi din toată țara și se bucură de mare succes.
Vine la Satu Mare ! Unde? La mişto!
Pe data de 11 mai, ora 18.00, Satu Mare, str. I.C Brătianu nr.3, în fosta locaţie “Buny” (Jager) , toţi cei care au trăit cu muzica şi ambianţa creată de Sorin sunt aşteptaţi la un Retro Party. Evenimentul este cu dedicatie specială pentru nebunii frumoşi din Satu Mare, ce vor să retrăiască cu nostalgie anii studenţiei, anii tinereţii, ocazie cu care se va deschide şi Retro Clubul “La Misto”!
“Vinovat” pentru deschiderea unui club ce poartă un nume atât de haios este Aurel Răcăuţan, un alt nebun frumos , concitadin şi prieten de facultate cu Sorin.
Fie că am trăit vremurile în care ne procuram pe ascuns “vinyluri” bulgăreşti cu noutăţile muzicale “imperialiste” pe care le ascultam, între bancurile cu Bulă şi miliţieni, pe la “ceaiuri”, în aşteptarea verii cu briza libertăţii de Costinesti ( şi nu putem privi înapoi fără o umbră de nostalgie), fie că suntem curioşi (în era digitalului şi fast food-ului) să descoperim cum se distrau părinţii noştri cand voiau sa uite de “pâinea – untul – zahărul – uleiul pe cartelă” sau “stingerea la ora 22”, avem ocazia (şi trebuie să profitam de ea!) să ne reamintim sau descoperim toate aceste lucruri într-un spectacol unicat, marca Sorin Lupaşcu.
Intrare – 30 lei. Pentru înscriere şi bilete, sunaţi la tel. 0751.085577 – Aurel Răcăuţanu
Nicolae Ghişan
