Castorică, cel cu minte ischemică, a ajuns din nou spăşit şi părăsit. O scurtă vreme rozătorul şi-a găsit refugiu la sora sa, taman în Cluj Napoca. Probabil că şi-a lins rănile, dar la fel de insistent a lins şi paharele. În plus, pe cât de prieten a fost cu apa de foc, pe atât de certat a rămas nebunul cu apa şi săpunul. Castorul slinos s-a crezut bengos, dar până şi sora sa s-a săturat de putoarea sa. După o vreme l-a dat afară, trimiţându-l pur şi simplu la Satu Mare. Castorică cel cu dotarea sa anemică pe aeroport pur şi simplu a aterizat ca un mare ratat. S-a retras în apartamentul degradat, mirosindu-şi şosetele şi chiloţii de retardat. Vecinii au chemat Sanepidul din bloc să dea afară împuţitul. Bietul rozător retardat a ieşit din casă şovăitor, clătindu-se dezorientat, jenat de putoarea care ieşea din casa sa. A scăpat de evacuare cu neruşinare după ce a promis că îşi va dezinfecta budigăii în faţă gălbui şi în spate maronii. Cam aşa a ajuns marele Castor bengos, tot mai tâmpit şi mai puturos. Nimeni nu-l mai suportă, dar toată lumea îl scuipă. Asta da carieră de proCURor acuzator, ziarist cartofor şi demnitar şantajist şi total nefolositor!
