Ce frumos este, ca peste ani, să poţi citi o carte a unui fost coleg de facultate! Şi ce carte! Şi ce coleg! Liviu Petrina, diplomat încercat, tânăr ce aînvăţat în trei ani japoneza, ca student obişnuit, om care a cunoscut suferinţa şi nedreptateade pe băncile şcolii şi apoi a facultăţilor!
Din tot ce a făcut, din tot ce a scris, din toată gândirea sa, Liviu Petrina s-a dovedit un înfocat duşman al nedreptăţilor regimului comunist. L-a ascultat, prin anii *60, pe Cardinalul Iuliu Hossu, iar mai târziu, ataşat total al ideilor lui Corneliu Coposu, a devenit unul din elita PNŢCD, un partid politic ce s-a transformat în cunoscutul Partid Creştin Naţional Ţărănesc.
Liviu Petrina s-a simţit obligat să scrie o carte în care să evoce, pe rând, evenimente care au lăsat puternice amprente pe sufletul său. Rămân memorabile întâlnirile cu Corneliu Coposu, cu Aurel Mărgineanu, cu Ion Diaconescu, Ioan Panican sau MS Regele Mihai I etc. Fotografia nemuritoare ce prezintă un „trio” atât de cunoscut românilor, României şi lumii, format din Ioan Alexandru, Dumitru Fărcaş şi Liviu Petrina. La fel, o amintire de suflet rămâne părintele Matei Boilă.
Oricum, lucrarea „Martor şi participant la câteva dintre Lucrările Politice ale lui Corneliu Coposu”, scoasă la Editura Maritain din Bucureşti, acum în 2016, denotă că Liviu Petrina rămâne credincios neamului şi limbii noastre, demonstrând că vine de undeva, din locurile lui Rebreanu şi Coşbuc. Mereu a trăit cu grija ca nu cumva harta limbii române să devină mai mică decât cea a ţării! A demonstrat Liviu Petrina, prin convingerile sale, că suntem un neam răbdător, primul creştinat, născut în Europa, sub semnul Crucii, iar românii ştiu bine că ţara-i pentru ei pâine şi apărare şi niciodată nu-şi vor „negustori Ardealul”. În toate prezentările sale, Liviu Petrina a lăsat urme adânci, care nu pot fi şterse cu buretele. S-a născut pentru a fi purtător de opinii sănătoase privind soarta istoriei şi a viitorului acestei ţări. Cât de mult contează o vorbă spusă la timp, în destinul unui om! Şi Liviu Petrina de multe ori a spus-o şi, Doamne… cât a avut de suferit! Păcat!
Acest om a oferit ţării atât de mult, încât ţara n-a putut să-i ofere aproape nimic! Noi, cei care l-am cunoscut din facultate, din viaţa de cămin, din colaborări colegiale, avem dreptul să-i spunem, din inimă: Mulţumesc!
Teodor Curpaş