O revistă de prestigiu căutată la noi!

Filed under: Cultura |

Sunt reviste sortite dăinuirii prin problematica tematicii incitante, căutătoare de adevăr şi numai de adevăr. În anul V de la apariţie, nr. 18/ 2014 „Vitralii-Lumini şi umbre”, se detaşează de restul apariţiilor. Această publicaţie editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă din Serviciul Român de Informaţii se dovedeşte a fi utilă tuturor celor cu simţire de neam, de ţară şi ataşament de tot ce înseamnă România. Directorul, Filip Teodorescu, având 5 consultanţi ştiinţifici, toţi academicieni şi profesori universitari de primă mână şi un colegiu de redacţie pe măsură reuşeşte ca, număr de număr, să aducă în faţa cititorilor avizaţi sau mai puţin avizaţi lucruri bazate pe date ştiinţifice, atât de utile unui neam întreg.

Interesant este materialul de pornire intitulat parcă retoric „Pe cine incomodează adevărul?”. Sigur, este vorba de peste 24 de ani de la evenimentele ce au aşezat România pe un nou drum , cu împliniri şi neîmpliniri, toate aducând schimbări radicale în viaţa românilor. S-au petrecut o serie de şocuri pe plan social şi mai ales politic. De fapt, schimbările se simt în toată lumea civilizată. Se dezbate volumul „Adevăruri incomode”, o scriere de mare succes, dovadă că adevărul îşi face loc, sub ochii noştri, către lumină. Mai există oameni optimişti în ţară şi chiar în judeţul Satu Mare.

Un alt material este de aducere aminte de frumosul vitraliu al istoriei, fără a neglija evenimentele cruciale ale sfârşitului de an 1989. Revista este presărată cu materiale privitoare la strâmbătatea unor legi privind ordonanţele date în pripă, lovindu-se de dreptul la proces echitabil , prevăzut în Carta Europeană (în cazuri penale şi administrative) . Se insistă asupra necesităţii unor dezbateri sincere, fără patimă, urmărindu-se doar un singur lucru: stabilirea adevărului. Se dau în material o serie de nume şi cazuri concrete, pentru a nu fi uitate! În alt material, semnat de Dr. Gelu Neamţu, se aminteşte că „transilvanismul” nu este o găselniţă de dată recentă, ci datează de multă vreme, urmărind să „spargă” unitatea naţiunii, ca o presiune asupra românilor ardeleni, spre a-i convinge că sunt superiori „sudiştilor” şi se simte necesitatea de a se rupe de aceştia. Este un curent antiromânesc, în care maghiarii se consideră superiori tuturor. Oricum, educaţia rămâne factorul care uneşte sau dezbină părţi din popor şi-i transformă gândirea, aspiraţiile, caracterul.
Un material realizat de un sârb, un istoric binecunoscut, din Voivodina, care s-a aflat la Satu Mare câteva zile. Acest profesor de istorie, Miodrag Stanojevic, vorbeşte fluent limba română. El s-a simţit revoltat de fapta lui Csibi Barna, care a dat foc în centrul României păpuşii ce-l reprezenta pe Avram Iancu, când autorităţile române au ignorat acest gest. Îşi pune problema acest sârb, ce s-ar fi întâmplat dacă un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi ce-l reprezenta pe Kossuth Lajos? Tot aşa, dacă un ungur din Voivodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă ce-l reprezenta pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor? Aminteşte cele întâmplate la meciul Steaua-Ujpest, cu afişajele de pe vagoane şi de pe stadionul Steaua. Se întreabă, pe drept, acest istoric sârb de ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit s-o facă în Slovacia, Serbia sau Ucraina? Poate profită de faptul că românii sunt „ un popor paşnic, binevoitor şi primitiv”, un popor tolerant spre deosebire de slavii din ţările amintite.

Istoricul face o trecere în revistă a ABC-ului istoriei ungurilor, începând cu anul 700, menţionaţi în cronicile coreene, ca nişte nomazi primitivi jefuitori ai nordului Coreei şi estul Chinei. Se face un istoric detaliat, pe etape, ajungând la 1526, apoi bătălia de la Mohacs (1526) cu turcii şi cucerirea capitalei Buda în 1541, când dispare Regatul Ungar de pe harta Europei. Se aminteşte eşecul de la 1849, amintind autorul anul 1918 cu urmările istorice. Materialul este semnat de Ion Coja şi publicat în „Amestecate”, din 31.03.2013. Se ocupă revista, pe larg, de „măsluitorii istoriei”, arătându-se fapte, întâmplări ale lui decembrie 1989.

Oricum, ca o concluzie, materialul de la pagina 109 este ca o concluzie certă: „ Adevărul, chiar dacă supără, rămâne adevăr!” Se referă, în mod direct, la cartea „Adevăruri incomode-decembrie 1989”, un volum colectiv ce cuprinde 390 de pagini, semnatari fiind o serie de academicieni, profesori universitari, generali şi ofiţeri, pe care-i găsim frecvent în „Vitralii”.

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *