“NICIODATĂ” nu vom putea înțelege de ce ai fost nevoit să ne părăsești atât de repede, mult prea repede, prietene Tavi Bud. Poate bunul Dumnezeu te-a chemat la El, acolo, în Grădinile Raiului, pentru a le cânta îngerilor împreună cu bunul tău prieten Emilian Onciu, dar și poetului Adrian Păunescu. Sufletele noastre sunt cuprinse de fiorul nemuritor al compozițiilor și cântecelor tale de muzică folk, care se identifică în mod fericit cu Nemurirea.
Nu ne luăm rămas bun de la tine, Tavi Bud, pentru că tu vei trăi veșnic în memoria colectivă a Cetății Sătmarului. În fiecare sală de spectacole, unde ai cântat de-a lungul vieții, te vom regăsi mereu cu chitara în mână și vom reasculta în surdină vocea ta inconfundabilă. Te vom regăsi mereu în sala de repetiții a Casei de Cultură G.M. Zamfirescu, de pe str. Al.I.Cuza din Satu Mare și în toate evenimentele culturale la care noi vom participa în anii hărăziți nouă pe acest pământ de bunul Dumnezeu.
„Niciodaată, Niciodaată, să nu uităm de cei mai triști ca noi !” – iată refrenul acestui cântec de neuitat, compus pe versurile poetului Adrian Păunescu, care te-a consacrat pe marea scenă a Cenaclului FLACĂRA. În fiecare zi de sărbătoare și de meditație îți vom asculta cântecele, prietene Tavi Bud. Ne vom aduce aminte de serile minunate ale cenaclului literar AFIRMAREA, de acele ore în care poeziile scriitorilor erau încoronate ca niște zâne neprihănite cu farmecul compozițiilor tale muzicale pline parcă de parfumul florilor de tei, salcâm sau trandafiri.
Acum, pentru tine „ e dimineață într-o altă viață…”, plină de “Lumina cea Adevărată” , iar în sufletele noastre au reînviat zeci, sute, mii de amintiri, care ne readuc acum, în pragul verii, crâmpeie din viața ta artistică. Poate ar fi trebuit să mai rămâi un an, doi, câteva clipe în care să compui noi partituri muzicale destinate modelării și primenirii noastre spirituale. Tavi, ne-ai lăsat o adevărată comoară formată din cele mai frumoase nestemate ale muzicii folk. Sunt sigur, ele vor fi fredonate de-a lungul viitorilor ani de tinerii folkiști din Sătmar, dar și din alte județe ale țării.
Oriunde ne vom afla în această lume, la mare, la munte, în străinătate… atunci când vom auzi acordurile unei chitare ne vom aminti de tine, Tavi Bud, atât cât vom trăi și noi în această viață trecătoare de pe pământ. Fie ca mereu să fie alături de tine, acolo în Eden, gândurile noastre bune, dorul de muzica ta și sufletele scriitorilor, poeților, oamenilor de cultură pe care i-ai fericit cu acordurile chitarei tale și cântecele pline de inefabilul nemuritoarei Poezii.
Bunul Dumnezeu ți-a dăruit acest har de a cânta, de a-ți fărămița sufletul în note muzicale, pe care le-ai dăruit “fără vamă” tinerilor îndrăgostiți și tuturor spectatorilor și telespectatorilor de-a lungul vieții tale pământești. Toți credem că milostivul Dumnezeu ți-a hărăzit un loc neprețuit în lumea îngerilor, acolo unde nu o să mai simți niciun fel de durere, supărare și, cu siguranță, vei gusta din cupa plină cu apa vie a vieții fără de moarte. De aceea, nu ne luăm rămas bun de la tine…pentru că:” În cântec nu-i nimic, dacă nu face mai cald în casele în care-i frig…”.
Dumitru Ţimerman