Rezervaţia naturală Pădurea Lapiş, cu o suprafaţă de peste 400 de hectare, este cea mai întinsă arie naturală protejată a judeţului. Pădurea Lapiş a fost înscrisa în rândul ariilor eligibile pentru a face parte din reţeaua „NATURA 2000″, în calitate de “arie de protecţie speciala avifaunistică”. Rezervația naturală este situată la limita vestică a județului Sălaj cu județul Bihor, în apropierea râului Barcău, pe teritoriul sud-vestic al satului Nușfalău, ocupând teritoriul dintre satele Drighiu și Cosniciu de Jos, lângădrumul național DN1H, la 12 km. distanță de orașul Șimleu Silvaniei și 41 km. față de municipiul Zalău.
Pădurea Lapiș a fost declarată arie protejată prin Hotârârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 430,40 hectare pe dealurile piemontane din lunca Barcăului, în ținutul istoric al Țării Silvaniei. Rezervația se află în administrarea Direcției Silvice Zalău, în subordinea Ocolului Silvic Șimleu Silvaniei. Aria naturală reprezintă o zonă cu păduri, luminișuri, iazuri și pajiști, cu floră și faună specifică Dealurilor Silvaniei, cu scop de protecție și conservare a biodiversității vegetale și animale din acest areal.
Pădurea Lapiş este, în momentul de faţă, casă pentru 50 de exemplare de cerbi lopătari.Turiştii pot vizita întreaga rezervaţie aflată la numai 40 de kilometri de municipiul Zalău, care au fost „adoptaţi” de pădurea de lângă Nuşfalău în urmă cu 34 de ani. Primii lopătari au fost aduşi în 1977 – 1978. Astăzi, în pădure trăiesc aproximativ 50 de exemplare de cerbi lopătari, ai căror „strămoşi” au fost aduşi din Chişineu – Criş, judeţul Arad.
Flora este constituită din arbori (păduri în amestec) şi arbusti cu specii de: stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), tei pucios (Tilia cordata), gorun (Quercus patrea), stejar comun (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), cireș (Prunus avium)), salcâm alb (Robinia pseudoacacia), pin negru (Pinus nigra), pin de pădure (Pinus sylvestris), soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).
Fauna este bine reprezentată de mai multe specii (unele ocrotite prin lege) de păsări şi mamifere, astfel:
Păsări cu specii de: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (Drycopus martius), ciocănitoare pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), florinete (Carduelis chloris), fâsă de pădure (Anthus trivalis), ciuș (Otus scopus), pițigoi albastru (Parus caeruleus), corb (Corvus corax}, presură galbenă (Emberiza citrinella), sfrâncioc (Lanius collaris) sau șoimul rândunelelor (Falco subbuteo).
Mamifere: cerb (Cervus elaphus), cerb lopătar (Dama dama), căprioară (Capreolus capreolus), jder de copac (Martes martes), hârciog (Cricetus cricetus), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), mistreț (Sus scrofa) sau pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris).
În vecinătatea rezervaţiei naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii naturale protejate), astfel:
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din complexul monahal al Mănăstirii Bic, a fost construită în 1778 și apoi, în anul 1795, zugrăvită de cunoscutul pictor de icoane și biserici, Ioan Pop din Românași. Biserica a fost mutată în anul 1997 din satul Stâna, în incinta Mănăstirii Bic, mănăstire înființată în anul 1994 la inițiativa stavroforei Mariana Lupou. Complexul reprezintă cel mai mare așezământ monahal de călugărițe din Episcopia Sălajului;
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Cehei, construită în anul 1765, poartă hramul și a fost pictată de zugrvul Nichita, un renumit pictor de biserici al sfârșitul secolului al XVIII-lea;
Biserica reformată din satul Ip construită în secolul al XVI-lea, suferă modificări în anii 1622 (portic), 1793 și 1825 când se construiește turnul clopotniță.
Biserica reformată din Nuşfalău (fostă catolică) ridicată în stil gotic în secolul al XV-lea de către localnici cu sprijinul familiei Bánffy. Biserica suferă mai multe transformări astfel, în anul 1770 se construiește intrarea sudică și porticul, în 1783 se înlocuiește turnul din lemn, iar în 1870 se adaugă amvonulși se schimbă mobilierul.
Sinagoga din Şimleum Silvaniei construită în anul 1876, lăcaș de cult evreiesc, care din anul 2005, cu sprijinul Asociației Memoriale Hebraica din Nușfalău și Jewish Architectural Heritage Fundation din America, devine Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord.
Castelul Bánffy din Nușfalău, clădire (monument istoric) ridicată în secolul al XVIII-lea de către Bánffy Albert, descendenul familiei Bánffy, o familie nobiliară maghiară din Transilvania. Clădirea cu etaj a fost ridicată pe locul unui vechi conac distrus în anul 1514. Suferind distrugeri în urma unui incendiu din 1859, aceasta se reconstruiește în anul 1925, adăugândui-se o intrare cu arcade;
Cetatea Báthory din oraşul Șimleu Silvaniei, constituie prezența arhitecturii renascentiste din Transilvania secolului al XVI-lea și reprezintă rămășițele unei cetăți medievale (castel), reședința familiei nobiliare Báthory și centrul administrativ al celor 50 de așezări (două târguri și 48 de sate) de pe domeniu feudal (întins în nord-vestul Transilvaniei) al acestei familii de nobili maghiari. În anul 1658 clădirea ajunge în proprietatea familiei Rékóczi. După numai doi ani, cetatea suferă distrugeri importante, datorate atacurilor armatelor turce și tătare.
Balta Cehei, rezervație naturală de tip faunistic cu o suprafață de 18,20 hectare, situată pe teritoriul satului Cehei, în lunca văii Crasnei.
Nicolae Ghişan
