Tipul bărbatului seducător, Nenea Don Juan trăieşte şi în zilele noastre prin aventurile sale amoroase, excesiv de simandicoase. Jurnaliştii de investigaţii sunt pe urmele curtezanelor, care-i conduc fără echivoc la tot felul de adrese surprinzătoare. Nu mai poţi să te îndrăgosteşti de o fată “cuminte şi devreme acasă” pentru că ai de-a face în mod enigmatic cu dl. nenea Don Juan. Dacă nu pentru bani, atunci pentru unele “rezolvări” în schimbul cărora curtezanele se fac “luntre şi punte” pentru a intra în graţiile unui bărbat stăpân pe căile vieţii.
Mai nou, circulă prin popor zicala: “Astăzi viaţa s-a schimbat, merge fata la băiat!”. Vai de capul unui băiat sărac, care se îndrăgosteşte de o curtezană. Nu mai merge cu declaraţiile de dragoste romantice, mai ales dacă dânsa nu are niciun sentiment faţă de tânărul amorezat. Din ambiţie, din revoltă, mulţi tineri pleacă în străinătate pentru a câştiga bani, pentru a-şi lua o maşină şi toate cele, în speranţa că la întoarcere vor fi iubiţi de curtezanele faimoase, frumoase, uşor isterice şi cochete. În multe situaţii, pe când se reîntorc băieţii acasă cu bani, frumoasele lor sunt prinse-n chingile pasiunilor învăţate cu multă dragoste de la nenea Don Juan. Experimentatele curtezane se uită de sus la aceşti tineri, ca la nişte “pui golaşi de Transilvania”.
În alt context, divorţurile sunt la mare modă. Cum se supără unul sau altul dintre soţi, “din te miri ce”, repede-repede îşi spun unul altuia: “Adio şi n-am cuvinte!”. Unele cupluri se despart în mod elegant. După semnarea actelor de divorţ se duc amândoi la un restaurant, servesc o masă copioasă, desfac o şampanie şi, după olecuţă de ameţeală, cântă cu ochii înlăcrimaţi: “Drumurile noastre poate/ Se vor întâlni vreodată!”. Unii bărbaţi sau unele femei au motive serioase de divorţ, mai ales dacă bărbatul s-a transformat în nenea Don Juan sau nevasta a devenit o râvnită curtezană în timp ce el trudea prin cele străinătăţi, pentru a aduce bani acasă. El pe-acolo cu tot felul de “pipiţe”, ea pe-aici, pe-acasă cu un tip, care a cucerit-o cu privirea lui galeşă, cheile şi punguţa de la brâu. Nopţile sunt grele când bărbatu-i dus de-acasă şi femeia rămâne “singurică- singurică”. Cuplurile “moderne”, pentru a evita divorţul, ajung la un compromis incredibil. Adică, dânsul iubeşte pe cine poate, sau cine vine la rând, în timp ce dânsa, nu-i o problemă, îşi găseşte oricând pe cineva. Toţi cei din afara cuplului devin “prieteni” de familie.
Interesant rămâne faptul că acest nărav al aventurierului Don Juan a contaminat mare parte din tineretul nostru. Fetele cuminţi, visătoare, romantice şi curate caută iubirea vieţii lor, vor să-şi întemeieze o familie, dar “unii băieţi cu fiţe” caută numai bucuriile pasionale ale unui “cuibuşor de nebunii”. Fetele indignate rămân decepţionate, altele rămân gravide, altele sunt părăsite şi uite-aşa, multe dintre ele când aud de păcălelile unei promisiuni de luare în căsătorie, se-nchid în carapacea lor opacă…nu se mai mărită sau devin curtezane…
Fetele rămân doar cu o amintire frumoasă când noaptea se scutură de diamante picurate din galaxii. Prin iarba despărţirii se strecoară boabe de lacrimi sclipitoare. Pe buze răsar întrebări dispersate de îndoieli. E noapte în somn şi-i zi în dorinţă. Iertarea-i departe şi-aievea-i reproş. Nimic nu te-ntoarce din drumul ales. Nici primul sărut, din prima iubire, nici mierea din fructul nedespărţirii. Doar, un văl de iubire rămâne-n trecut pe pleoapa ceasului.
Dumitru Ţimerman