Noul cadru politic, administrativ şi legislativ va duce la o creştere însemnată a ponderii capitalului românesc în sistemul economic al oraşului. Prin urmare, sistemul cooperatist şi sistemul bancar se vor dezvolta foarte mult în Satu Mare, sisteme care prin participarea lor la viaţa economică vor aduce un surplus de energie dezvoltării pe baze moderne a societăţii sătmărene.
În ceea ce priveşte industria oraşului Satu Mare, aceasta, cu excepţia perioadei recesiunii economice, s-a aflat într-un avânt economic continuu. În acest context, pe lângă creşterea numărului de întreprinderi din oraş asistăm la o îmbogăţire şi la o diversificare a ramurilor industriale, astfel încât în 1937 existau în oraş întreprinderi care reprezentau următoarele ramuri: chimică, ceramică, metalurgică, mecanică, textilă, forestieră, morărit. Dintre marii coloşi industriali care activau în acest oraş, cu o importanţă însemnată din punct de vedere economic pe plan local dar şi pe plan naţional, amintim: fabrica „Unio”, care în 1923 se afla pe poziţia a 3-a în ţară în furnizarea de vagoane, după uzinele de la Reşiţa şi „Astra” Arad şi care pe lângă faptul că în 1928 număra 1.400 de muncitori se mai poate mândri şi cu faptul că de aici au ieşit în 1927 primele vagoane de tip „Pullmann” din România; fabrica „Printz”, uzina textilă „Ardeleana”, rafinăria de petrol „Freund”, fabrica de cărămizi şi fabrica de mobilă. Doar progresul înregistrat de-a lungul întregii perioade interbelice a făcut posibil ca în preajma celui de-al doilea război mondial în judeţul Satu Mare să existe nu mai puţin de 70 de întreprinderi agricole, 3.836 de întreprinderi industriale şi1.670 întreprinderi comerciale, în total 5.359 de întreprinderi. Din acest număr, industria mare a fost reprezentată de 855 de întreprinderi, restul de 2.981 de întreprinderi reprezentând industria mică. Comerţul mare din Sătmar a fost şi el sprijinit de nu mai puţin de 450 de întreprinderi. Un aport deosebit, care a contribuit la progresulindustriei sătmărene l-a avut şi Camera de Comerţ şi Industrie Satu Mare, cameră ce a fost înfiinţată în anul 1929.
De asemenea, datorită dezvoltării comerţului cu străinătatea, judeţul sătmărean aflându-se în vecinătatea a două ţări europene, s-a înfiinţat la Satu Mare „Bursa de mărfuri”.Rolul acesteia a fost de a sprijini în special comerţul din judeţele Satu Mare, Maramureş şi Sălaj cu ţările învecinate, rol de care s-a achitat favorabil. În sectorul agricol, dezvoltarea producţiei sătmărene în perioada interbelică s-a înscris tot pe o pantă ascendentă. Acest lucru s-a datorat în mare parte situaţiei geografice a judeţului care, plasat în „triplex confinium” cu Cehoslovacia şi Ungaria, a putut desfăşura o bogată circulaţie comercială de export-import cu ţările învecinate. O altă ramură care s-a dezvoltat bine în judeţul nostru şi care a contribuit semnificativ la avântul economic din această parte a ţării a fost şi cea minieră. Nu mai puţin semnificative au fost în perioada dintre cele două conflagraţii mondiale şi investiţiile făcute în sectorul căilor de comunicaţie, al drumurilor, al şcolilor, spitalelor, uzinelor comunale şi nu în ultimul rând în sectorul construcţiilor publice. Valoarea totală a investiţiilor din sectoarele amintite mai sus se ridică la peste 244 milioane lei de-a lungul întregii perioade interbelice.
Importante investiţii s-au mai făcut şi la Uzina electrică din Satu Mare, precum şi în domeniul edilitar gospodăresc şi cultural, prin sprijinirea înfiinţării de reviste, ziare şi centre culturale. În perioada stabilizării relative a capitalismului, dintre cei 50-60.000 de locuitori ai oraşului Satu Mare, circa 5.000 de persoane lucrau în fabricile şi uzinele situate în raza oraşului. Printre cele mai importante întreprinderi se numărau Fabrica de vagoane „Unio” S.A., Turnătoria de fier şi fabrica de maşini „Fraţii Princz” S.A., prima fabrică de giulgiuri şi flori artificiale din Transilvania (unică în această provincie), Fabrica de ţesut panglici Fraţii Weisz, prima fabrică de ţigle şi cărămizi din Satu Mare, Moara „Elisabeta” proprietate a lui Dezideriu Princz. Moara “Laszlo” proprietate a lui Leiblinger şi Erdelyi, Uzinele electrice municipale Satu Mare, Staţia de triere a seminţelor „Freud Samuil şi Fiu” S.A., Fabrica de bomboane şi ciocolată „Adalbert Reiter şi Fiul” S.A., Fabrica de pălării de paie „David Grosz”, Fabrica de dopuri de plută „Fii lui A. Gut”, prima fabrică de maşini agricole din Satu Mare, Fabrica şi depozitul de spirt „Fii lui Elek Markovits” S.A., Joaghere ale S.A. “Lomaşi” şi ale Întreprinderii de gatere Oaş-Satu Mare etc.
Per ansamblu, viaţa economică a Sătmarului şi a judeţului din timpul perioadei interbelice s-a aflat în permanenţă pe un drum a cărui curbă a fost mai mereu ascendentă. Urmare a condiţiilor create de Unirea de la 1 Decembrie 1918, oraşul de pe malul Someşului a cunoscut o dezvoltare evidentă în toate domeniile vieţii economice şi social-culturale. În acest context ajunge Satu Mare în această perioadă un oraş modern, cu realizări remarcabile în toate domeniile, ceea ce a şi făcut ca el să se încadreze în rândul oraşelor reprezentative din Nord–Vestul României Mari.
Nicolae Ghişan
