Ca orice vis frumos care se sfârşeşte repede şi cu regrete, şi drumul Islandei la Euro s-a încheiat duminică seara după sfertul de finală cu Franţa.
Acum când majoritatea spectatorilor neutri de la acest turneu le ţineau pumnii şi când pe facebook mai toată lumea îşi transformase mai în glumă, mai în serios numele în… sson, islandezii au capotat.
A fost probabil presiunea prea mare, s-or fi terminat resursele de energie, plus că Franţa rămâne Franţa… Oricum, impecabil gestul spectatorilor care la final , fie că erau islandezi sau francezi, i-au aplaudat şi i-au salutat cu celebrul deja HAKA nordic pe skulassoni. Parcă şi jucătorii francezi au părut jenaţi că ei, cei care câştigaseră cu 5-2 , au rămas parcă în plan secund…Uneori chiar şi o înfrângere demnă face cât zece victorii…
Chiar dacă n-a câştigat trofeul Islanda va rămâne o poveste frumoasă de spus nepoţilor. Aşa cum îi tot pomenim pe danezii care în 92 veniţi de pe plajă au câştigat turneul sau pe greci care cu antifotbalul lor au triumfat chiar pe terenul portughezilor în 2004. Sunt exemplele care întăresc regula…O regulă care ne spune că în fotbal e o vorbă de duh cu …”mingea e rotundă” şi din când în când se mai învârte şi în favoarea celor mici.
Nu ştiu dacă şi noi am învăţat ceva din lecţia asta de istorie vikingă…Om vedea peste câţiva ani.
Apropo de noi…Federalii tot caută selecţioner. Şi conform declaraţiilor lui Burleanu, până duminică seara ar trebui să-i ştim numele. E deja ca-n emisiunea cu Cabral de la PROTV. …”Ce spun românii?”. La întrebarea cine credeţi că va fi noul selecţioner? Iar pe ecran ne apar până acum şapte variante. Trei din Italia, trei din Germania şi mai nou una din Olanda. Problema e că la Naţională antrenorii nu-şi pot transfera jucătorii preferaţi. Aşa cum face Mourinho la United. Ci va trebui să lucreze cu materialul clientului. Care material e parcă luat din Europa…Complexul Europa de la marginea Capitalei. De la ieftinituri…
